De câtva timp, prin municipiul Timișoara a pornit un zvon despre care oficialii din învățământul timișean spun că nu are legătură cu realitatea, fiind lansat doar ca să învrăjbească inutil mai multe tabere. Iar din toată tărășenia, nu ar avea de pierdut decât cei mai nevinovați din această poveste, adică copiii.

Din motive obscure a fost lansată o vorbă precum că se dorește desființarea Centrului de Resurse și Asistență Educațională „Speranța” unde o mulțime de copii beneficiază de diverse terapii, care le sunt de ajutor pentru corectarea unor probleme cu care aceștia se confruntă.

Prin intermediul unei conferințe de presă, ținută la sediul Inspectoratului Școlar Timiș, conducătoarea instituției, prof. Aura Danielescu, inspector general, a demontat toate acuzațiile ce i se aduc, mai direct sau mai voalat.

În primul rând Inspectoratul Școlar nu poate „desființa” o instituție care nu este în „ograda” sa. ,,CRAE” Speranța este o entitate ce se ocupă cu corectarea unor deficiențe ale anumitor elevi, care sunt încadrați la diferite școli din oraș și județ și vin acolo pentru a face diverse proceduri de logopedie, kinetoterapie și altele.

La Speranța nu se fac cursuri școlare, nu se desfășoară o activitate didactică la clasă. Deci nu este o unitate subordonată Inspectoratului Școlar.

De astfel de centre de terapie (ca și de alte școli cu statut special) se ocupă Consiliul Județean.

Dar nici acolo nu există intenția de a închide ceva ce merge cu rezultate bune. La nivelul acestui an un număr de 370 de copii beneficiază de serviciile centrului. Acești copii nu pot fi lăsați de izbeliște.

Într-adevăr, s-a luat în discuție la CJT statutul Centrului Speranța pentru a fi pus în concordanță cu legislația în vigoare acum.

La vremea când a fost inspector general profesorul Holzinger a fost semnată o hârtie ce autoriza funcționarea centrului Speranța. Asta se întâmpla în anul 1995, când la Timișoara a venit această premieră și nu exista nici un alt precedent în țară.

Nici un alt act legal nu reglementează activitatea de la Speranța. În afara unui alt document ce a mai adaugat, peste ani, la denumirea inițială câteva litere, care se refereau la faptul că acolo se exercită o asistență educațională.

Nu există nici după trei decenii de activitate un statut clar. Tocmai această ambiguitate dorește CJT să o corecteze. Dar de aici și până la desființare este cale lungă.

De la Ministerul Eduației au venit în toamnă toate autorizațiile necesare pentru toate unitățile de învățământ special din județ (din subordinea CJT) cu excepția centrului Speranța.

Pentru a aduce la zi funcționarea instituției, Consiliul Județean dorește câteva măsuri. Au fost făcute trei propuneri:

– Se propune înființarea unui al nouălea C.S.E.I. (Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă) pe lângă cele opt existente în județ pentru actualul Centru Speranța.

-A doua variantă ar fi ca, din 2025, aceste unități să ajungă în directa subordine a Ministerului.

– Mai există și formula ca actualul centru să fie afiliat unuia ce deja există și are statut juridic clar.

În niciunul dintre cazuri, ne asigură inspectorul general Aura Danielescu, nimeni nu-și va pierde postul și nici nu va fi trecut pe un statut inferior pregătirii sale.

Menționăm că, acum, la centrul Speranța își desfășoară activitatea 31 de specialiști (kinetoterapeuți, psihologi, logopezi e.t.c.) și un număr de circa zece persoane pe funcții auxiliare nedidactice.

Consiliul Județean Timiș ia în calcul chiar alocarea unui nou spațiu mult mai generos pentru activitățile curente.

Dar cel mai important lucru, care ar trebui să-i liniștească pe părinții acestor elevi, este că nici de acum înainte nici o procedură terapeutică nu va fi executată prin impunerea vreunei taxe sau costuri. Totul va fi în continuare total gratuit.