Cei patru muschetari ai unui muzeu ce luptă pentru normalitate / partea a doua

73

În episodul anterior dedicat celei dintâi expoziții a Muzeului Național al Banatului, organizată după perioada de restricții sanitare, am prezentat cititorilor bilanțul de obiecte intrate în ultimul an în vitrinele de expunere și arhive.

Bunurile aduse în muzeu depășesc 2000 de piese, de la mici cioburi care au stat secole în pământ până la mari fortificații militare ce au fost cercetate pe teren.

Din aceste mărturii foarte vechi sunt expuse și descoperiri din săpăturile arheologice realizate în anul 2020, precum vasul dacic de la Crivina, obiecte din ceramică sau metal descoperite la Freidorf, Cornești, Voiteni, Fratelia și restaurate în anul ce a trecut de către Laboratorul Zonal de Restaurare.

Gama de piese expuse se întinde până la obiecte cotiniene care au aparținut locuitorilor care au trăit în urmă cu o jumătate de veac în urmă, când Timișoara a avut o efervescență social-culturală greu de închipuit în prezent.

O parte importantă este dedicată pieselor ce provin din donația testamentară a artistului plastic Marieta Pamfil (1946-2020) cu lucrări create pentru mama acesteia, Szuits Olga, muza unor artiști timișoreni interbelici.

Mai sunt adunate lucrări de artă ce reprezintă portrete nobiliare bănățene din sec XIX ale familiilor Patyánszky de Viszák, Pálik-Ucsevny de Furluk; textile și accesorii vestimentare din donațiile Petru Teleagă și profesor Maria Țenchea; ceas de podea, atelier german, încep. sec. XX; tabernacol, în stillul epocii din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea; statuetă „Beduin pe cămilă și un servitor” stil Art Déco.

În deschiderea prezentării succinte a celor acumulate de instituție din domeniul artistic, muzeograful Marius Cornea susține că:
„Da! Suntem patru muschetari, purtători de cuvânt ai unei foarte mari echipe, formată din restauratori, conservatori, juriști, contabili, tehnicieni ori administratori. Este o echipă extrem de implicată în toate demersurile acestea care țin de achiziții, de contracte pentru achiziții, contracte pentru donații, depistarea unor obiecte, transportarea lor spre vizionare. A fost un periplu extrem de interesant în, poate, cel mai urât an, marcat de pandemie. Pentru noi au fost douăsprezece luni extrem de interesante, palpitante. Am intrat în multe case sau am ținut legătura prin telefon cu aceste persoane particulare deținătoare de mici tezaure despre civilizația Banatului de mult apusă sau o civilizație mai apropiată în timp de noi.

M-am întors acum trei ani în Muzeul Național al Banatului. E adevărat. Dar foarte curând voi împlini douăzeci de ani de activitate muzeală. În luna iulie 2001 am fost angajat aici în secția de Artă a Muzeului Banatului. Este vorba de o secție care din fericire (sau poate nefericire) a fost transformată în ianuarie 2006 în muzeu de artă. Și atunci opt mii de obiecte, împreună cu personalul, care era foarte puțin, am ajuns la acest al doilea muzeu. Ca și mine, doamna Luminița Paul s-a întors și ea la Muzeul Banatului după câțiva ani.
Ei bine, am fost transferați în acea instituție nou creată numită Muzeu de Artă unde uneori soarta e urâtă. În urmă cu câțiva ani m-am întors în Muzeul Național al Banatului pentru a crea povești și, mai ales, pentru a oferi expoziții frumoase celor interesați de civilizația bănățeană.

Lista donatorilor este foarte lungă. Sunt mici universuri pe care noi le-am explorat. Aceste persoane au donat sau au oferit spre vânzare muzeului mici crâmpeie, mici fragmente din ceea ce a însemnat odinioare cultura bănățeană.

Am să citez lista donatorilor: familia profesorului doctor ortoped Horia Vermeșan, a fost extrem de generoasă, în ultimii trei ani donând diverse obiecte de mobilier, pictură, sticlărie, metal, ceramică. În expoziție este prezentat tabernacolul din secolul al XVIII-lea.

Anul trecut, am fost anunțat de dispariția extrem de rapidă a unei persoane care era legată de muzeu. Artistul plastic și bijutier Marieta Pamfil care s-a stins crud la 73 de ani și a făcut un gest mai mult decât frumos pentru instituția noastră. A lăsat lucrările de artă ce se pot vedea pe simeze. Sunt 11 lucrări create pentru „femeia în albastru”, mama Marietei, Olga Szuits, muza artiștilor prin excelență, în anii 30, Ștefan Szőnyi, Iulius Podlipny, Andrei Orgonaș, Dobrivoi Iovanovici. Cu toții au adorat-o pe femeia în albastru, care în cele din urmă a acceptat să se căsătorească după al doilea război mondial cu nimeni altul decât celebrul medic psihiatru Edouard Pamfil. Aici între noi se află și fiica doctorului Pamfil, doamna doctor Diana Pamfil Ungureanu și dânsa deținătoare a unui tezaur fantastic de povești despre femeia în albastru, Marieta Pamfil și tatăl dânselor psihiatrul Edouard Pamfil.

Sunt multe povești, nu am să le dezvălui acum pe toate dar să continuăm cu lista donatorilor.

Inginerul Ion Radu și doamna doctor Ana Maria Radu care s-au întors din Canada pentru a lichida un apartament închis timp de 20 de ani, într-o casă a marii burghezii de odinioară și împreună cu colegul Dan Leopold Ciobotaru am pornit în această explorare a unui apartament, capsulă a timpului. Douăzeci de ani de izolare. Am făcut evaluări, expertize pe diverse obiecte. Și ca un gest de mare generozitate față de instituția noastră ei au donat foarte multe obiecte. Lumea copilăriei din România socialistă este ilustrată prin sute de cărți publicate, tipărite la defuncta Intreprindere Poligrafică Helicon. Se știe că în urmă cu câțiva ani clădirile istorice ale intreprinderii au fost demolate. Au donat sticlărie, porțelanuri, faianță în stilurile Art Nouveau, Art Deco, dorind să perpetueze memoria unei familii din burghezia timișoreană și orădeană prin această donație.

Doamnele Rosvita Teuber, Eveline Molnar, inginerul Petru Teleagă, doamna profesor Maria Țenchea, fiica avocatului Ioan Țenchea fost viceprimar al municipiului Timișoara în anii ’30. Dânsa vizitând în urmă cu doi ani o expoziție și, fiind fascinată de istoria cartierului Iosefin, ne-a împărtășit că este deținătoarea unui mic tezaur de textile istorice. Și astfel garderoba de gală a unui viceprimar al orașului din anii ’30 se regăsește astăzi în expoziția Patrimoniu grație generozității doamnei Maria Țenchea.

Avem o relație specială cu doamna Adriana Blaj pentru că dânsa este o bibliotecă vie în ceea ce privește istoria familiilor nobiliare din Banat de pe valea Mureșului. Foarte curând va apare și un roman extrem de generos, la nivel de informație, despre viața de mult apusă a acestor familii nobiliare bănățene.

Veți găsi în vitrinele expoziției pick-up-ul ultimei descendente a familiei nobiliare Vukovics de Berergsău, Fiameta. Este expus lângă pantofi de lux ai fostei fabrici Guban donați de o altă prietenă a muzeului, doamna Gabriela Ciucă, alături de donațiile colegului nostru șeful secției de arheologie Andrei Bălărie și ale unui alt coleg arheolog Andrei Georgescu.

Entuziasmul acesta al membrilor comisiei de donații și achiziții s-a transmis în rândul tuturor colegilor noștrii. Sunt mulți angajați ai muzeului care au oferit obiecte spre donație așa cum este domnișoara Teodora Moț, Dan Ciobotaru. O donație extrem de bogată a fost oferită de un fost angajat al muzeului de Artă, o doamnă cu mai multe primăveri astăzi, doamna Annemarie Podlipny-Hehn care a donat un adevărat tezaur grafic ce depune mărturie despre viața și activitatea unui artist foarte important în perioada Belle Epoque din Timișoara, pe nume Ferenczi Jozsef. Sunt peste 200 de lucrări de grafică, fotografie de epocă, clișee de sticlă, documente și acte de arhivă.

Sunt extrem de emoționat pentru că am putut să vă oferim o expoziție bine închegată cu zeci și zeci de exponate cu povestioare legate de aceste obiecte”.

Cei patru „muschetari” au scos în evidență munca de echipă a tuturor celor ce au trudit la eveniment. Aceștia sunt membrii echipei muzeului din toate departamentele, compartimentele și secțiile: administrativ, contabilitate, juridic, conservare, restaurare, secția de arheologie, secția de istorie, compartimentul de arte vizuale. La ele se mai adaugă și Laboratorul zonal de restaurare/conservare, secția de științele naturii.

Cu toții au contribuit la această manifestare ce păstrează ridicată stacheta cultural științifică a muzeului.

Managerul muzeului, Claudiu Ilaș, vede o bună colaborare cu Consiliul Județean ce finanțează cheltuielile instituției. Dacă fondurile vor veni cu regularitate se pot face multe altele în continuare.

LĂSAȚI UN MESAJ