E greu de spus ce urmează să se întâmple după 18 mai în această țară.
Sigur, venirea lui Simion la Cotroceni, dacă se va întâmpla, va produce un șoc în toate măruntaiele puterii clasice, a edificiului osificat care a condus România vreme de trei decenii. Exact tipul de putere, una în esența ei democratică, în cea mai mare parte, care a produs cutremurul din prezent. Pentru că Simion și Georgescu sunt de acum reprezentările hiperfizice, concrete ca o lamă de macetă, dorite de milioane bune de români după un lung proces de guvernare politică eșuată la mai toate nivelele. Pentru că, vorbă veche, dacă ar fi fost bine, de ce ne-am ales acum cu acest rău?
Nici măcar un rău imanent, ci un rău ce a tot plutit în aerul țării de vreo cinci ani încoace. Să ne amintim de primul suveranist al țării, Dragnea, cel ce câștiga cu PSD-ul său prin toamna lui 2016, peste 45% din voturile românilor. Pe atunci nici naiba nu știa nici de Simion, nici măcar de Georgescu, deși ultimul fusese chiar pe punctul să fie numit de Băsescu, cu niște ani mai devreme, prim-ministru. Deci individul nu venea din neant, nici măcar din frigul rusesc, cum aflăm astăzi că ar sta lucrurile cu el, ci, dimpotrivă, a stat la masă imediat după ’90 cu aproape toți liderii politici cu ștaif ai țării. Cu Geoană, de pildă, care l-a și numit consilier la un moment dat, cu Băsescu, prin 2010, cum am pomenit mai înainte. Și cu nu puțini alții, dar asta pare a fi istorie, măcar pentru indivizii din politica autohtonă care ar vrea să șteargă cu buretele aceste episoade pestilențiale din viețile lor.
În fine, s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple, după zece ani cu Iohannis la Cotroceni și alți cinci cu PSD și PNL pe post de miri ai rateurilor conjugale absolute la guvernare.
Las’ că nici cu USR nu ne-a fost mai bine, dacă nu ne facem că uităm comportamentul specimenelor care au reprezentat acest partid în coabitarea de niciun an cu liberalii la guvern. Felul în care Drulă și compania au trântit ușile, ofuscați și îmbălsămați în tot felul de tertipuri de doi lei, parașutând PNL-ul în brațele mereu hulpave și doritoare de putere ale pesediștilor a contribuit tot atât de mult la succesul suveraniștilor la aceste ultime alegeri, ca și restul de gogomănii înfiorătoare puse de politicieni pe spatele multor români.
Vorbim, firește, de o dramă electorală în toată regula, cea din prezent, dar în democrație poporul are întotdeauna dreptate. Chiar și când greșește alegând fantome și fantasme deopotrivă, tot proces democratic se cheamă că e.
Nu știu ce va fi din 18 mai încolo, însă un lucru ar trebui să ne bântuie creierele tuturor celor care nu ne-am pierdut de tot mințile în vremea din urmă. Anume acela că dacă mai prețuim cât de cât libertatea, cu toate darurile ei absolut neprețuite pe lumea asta, nu mai avem voie să ne culcăm pe ureche nici măcar o zi în plus din 18 mai înainte.
Indiferent de demonii care ne vor bântui sufletele și mințile, unica armă pe care o avem (am avut-o și până acum, dar ce folos?) va fi aceea cu care trebuie să ne luptăm pentru fiecare pătrat de libertate individuală sau colectivă din această țară.
