În urmă cu aproximativ 400 de ani, Evliya Celebi a vizitat și a descris Banatul, lăsându-ne informații valoroase despre această zonă aflată sub stăpânire otomană vreme de 164 de ani.

Evliya Celebi, cunoscut și sub numele de Derviș Mehmed Zilli, a fost un istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunsocuți călători otomani. A călătorit timp de aproape 40 de ani, străbătând teritoriile extinse ale Imperiului Otoman și observând, descriind și scriind note despre popoarele, culturile și obiceiurile locale.

În urmă cu aproximativ 400 de ani, el a ajuns și în Banat, la Timișoara, în iunie 1660, căreia i-a făcut o descriere complexă a cetății.

„Cetatea Timișoara este însăși reședința pașei. Are de regulă 7.800 de ostași și, împreună cu ostașii pașei, se ajunge la un total de 10.000 de oameni înarmați. Când sunt trimiși în expediție, ei merg laolaltă sub drapelul pașei… Podoaba acestei cetăți constă în faptul că e așezată pe un pământ înverzit, mănos și că e înconjurată de grădini și parcuri de trandafiri. Această cetate e așezată în mlaștinile râului Timiș, încât seamănă cu o broască țestoasă culcată în apă; cele patru turnuri stau ca cele patru picioare ale broaștei, cetatea interioară i-ar fi capul, iar corpul îl formează cetatea în totalitatea ei. Nu e construită nici din cărămidă și nici din piatră, ci e o fortificație făcută în întregime din lemn gros de stejar și de ulmi”, a scris Evliya Celebi.

De ce s-a construit cetatea din lemn

Călătorul povestește că în toate serile se cântă nouă “meterhanele”, paznicii dând semnalul cu strigătul: „Allah e unic, Allah e unic!”.

„Se găsesc în total 200 de tunuri frumoase. Numai bunul Allah știe numărul munițiilor și al altor lucruri trebuincioase, al alimentelor și al proviziilor din această cetate. Mergând pe aceste bastioane, cetatea poate fi ocolită în timp de o oră. Cineva ar putea zice: dacă se dă atâta importanță acestei cetăți, de ce n-au construit-o din piatră și cărămidă? Dar în această regiune piatra trebuie adusă de la mari depărtări și această piatră nu rezistă la bătaia tunurilor. Locul acesta noroios, din cauza ploilor abundente și pământului mlaștinos, măcar câțiva ani și s-ar scufunda în pământ dacă era din cărămidă. De aceea meșterul constructor a făcut această cetate din lemn”, a mai scris Celebi.

Patru geamii în cetate

Cetatea Timișoarei are cinci porți. Pe Poarta Azapilor se afla următoara inscripție: „Orice dușman ar nutri gând rău față de această cetate va fi înfrânt de sabia oamenilor lui Allah”.

Pe Poarta Cocoșului scria: „Allah, să nu ne lipsești niciodată de mila ta, să înveselești și să dai viață inimilor căzute în deznădejde”.

Aflăm că în cetate sunt patru geamii.

„Geamia lui Suleiman han a fost un lăcaș mare de rugăciune, dar acum e șubredă. E o clădire din calcar și nu din piatră. Mai sunt: geamia Gemgeme, geamia Șiket, patru lăcașuri pentru derviși, șapte școli pentru copii, trei hanuri și patru băi frumoase, dintre care baia de la Poarta de apă și cea de la Poarta de la maș se află în interiorul porților. În cetate se găsesc 400 de dughene; bazarul este împodobit, iar toate străzile sunt pardosite cu scânduri; pavaj de piatră nu există, dar nici nu e cu putință. Prin interiorul cetății trece, prin două locuri, prin canale, râul Timiș, și toată populația de acolo ia apă și-și potolește setea: cisșmele nu sunt deloc. Toate murdăriile se aruncă în râul Timiș și plutesc pe el. În această cetate se află și cafenele, precum și hambare pentru grâu”, mai aflăm de la călătorul turc.

Cum erau îmbrăcați timișorenii

Cât despre orașul Timișoara, Celebi spune că există zece mahalale. Are 1.500 de case spațioase, mai scunde sau mai înalte, acoperite cu șindrilă, având curți împrejmuite cu scânduri.

„Populația pașnică e formată din oameni simpli și milostivi. Aici se află stași veseli, negustori și oameni învățați. Locuitorii poartă mai ales haine de postav: șalvari de postav cu copci și cu genunchii acoperiți cu piele de saftan; pe cap poartă căciuli de postav verde, iar în picioare papuci groși”, a conchis Celebi.

Evliya Celebi a murit în anul 1682, la Cairo. La 400 de ani de la nașterea sa, UNESCO a dedicat anul 2011 marelui călător otoman, care în preumblările sale a poposit și în Țările Române.

Sursa: https://adevarul.ro