Biblioteca din Alexandria

90

În veacul al III-lea î.d. Chr., în Alexandria, Egipt, a fost întemeiată o bibliotecă al cărei destin avea să o facă vestită.

Biblioteca din Alexandria adunase toate scrierile importante ale vremii şi însemna, în fapt, centrul viu al civilizaţiei omenești din acea parte a lumii. Aşa ar trebui înţeleasă semnificaţia tuturor bibliotecilor: centre vii ale civilizaţiei şi simboluri ale căutării omeneşti întru Adevăr.

Sub dinastia Ptolemeilor şi până în veacul al VII-lea d. Chr., Biblioteca din Alexandria avea să devină cea mai vestită din lumea mediteraneană. Ea a înflorit până în anul 642 d. Chr., când califul Omar a hotărât incendierea şi distrugerea ei. Motivaţia lui a fost că biblioteca adăpostea informaţii contrare Coranului. Probabil că acea incendiere a fost cea mai mare crimă împotriva culturii din lume.

Dar incendierea Bibliotecii din Alexandria are şi o valoare de avertisment. Fără vigilenţă şi fără voinţa de a supravieţui, asemenea crime contra culturii pot fi repetate.

Lumea în care trăim străbate o vreme crâncenă. Această lume este bântuită de spaime, îndoieli şi haos. Este o lume stăpânită de una dintre cele mai teribile ispite, ispita binelui universal”. O ispită fără temei, fără criterii, bazată exclusiv pe închipuire, iar închipuirea este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură, necuratul.

Cauza acestei stări este globalizarea” cu orice preț, care generează doar impostură, parazitism şi violenţă. Încă mai grav, această globalizare” şi-a alcătuit propria ideologie, propria dimensiune spirituală, cea a neo-multiculturalismului” care aşază semnul egalităţii între valori, decretează relativismul absolut, chiar şi între bine şi rău. În acest sistem anapoda există doar două excepţii; două excepţii care sunt atacate cu furie: creştinismul şi identitatea naţională. Globalizarea”, întemeiată pe o ideologie a ateismului agresiv, vulgar, încearcă să înlocuiască un întreg mod de gândire.

Mai rău, un relativism nimicitor este promovat. Noţiuni fundamentale, noţiuni care au definit existenţa umană, sunt vulgarizate şi caricaturizate. Să privim doar cazul familiei”, locul în care se alcătuiește identitatea fiecărui om. Familia este tratată de aceşti atleţi ai răului ca număr socio-economic, ca o contrapție economică şi cu un conţinut la voia instinctelor celor mai dubioase. Iar această violentă promovare a instinctelor produce un lucru înspăimântător: banalizarea păcatului.

Este bine ştiut că orice stare de păcat sau, hai să-i zicem, pasională”, fie ea de narcotism, elitism sau erotism, se produce în creştere şi în cicluri repetitive, şi, în final, va genera plictiseală. Starea pasională este impostura unui dat omenesc: căutarea finalităţii, iar finalitatea nu este alta decât Dumnezeu. Atunci când ne adâncim într-o stare pasională, vom căuta să o facem tot mai intensă, până la sfârşitul ei, care constă fie în epuizare fizică, fie în sinucidere.

Aceste două rele, globalizarea şi neo-multiculturalismul, alcătuiesc noul imperiu”, cu mlădiţele lui otrăvitoare,uniunile” şi comisarii”, instituţii care caută să mărginească identitatea naţională şi care atacă orice formă ce ar sprijini această identitate. Între timp, tradiţia şi învăţătura din veac au fost îngrămădite în biblioteci” insalubre şi aşezate cât mai marginal.

Mişcările migratorii, promovate activ de către globalizare”, au generat focare de incendiu în care cei mai ameninţaţi sunt copiii, femeile şi bibliotecile.

De fapt, bibliotecile Europei fumegă şi mai este doar foarte puţin timp, dacă nu cumva nu mai e, până ce vor arde vălvătaie, aşa cum a ars Biblioteca din Alexandria.

Va fi cineva vinovat?

Videat Deus et Judicet!

Alexandru Nemoianu

Istoric

The Romanian American Heritage Center

LĂSAȚI UN MESAJ