Am doi copii. Îi dau la export!

11187

Da, am doi copii și, din clipa în care s-au născut, speram ca, atunci când se va ivi momentul,  amândoi să plece din România. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi dau la o școală în limba germană, drept pentru care i-am înscris la o grădiniță germană și, apoi, la școala Nikolaus Lenau. A fost greu, mai ales pentru soția mea. Nici unul dintre noi nu vorbește limba germană și ceea ce a urmat a fost o Golgotă: lecții grele, ascultat zi de zi și, până în clasa a VIII-a, meditații aproape în fiecare zi. Meditații înseninate de o minunată și venerabilă doamnă de limba germană.

Știu, o asemenea decizie e una tragică. Mulți îmi vor spune că sunt un nemernic fără umbră de patriotism.  S-ar putea să fiu așa, dar îmi amintesc că urmașii mahărilor din ceaușism fie au șters-o înainte de ’89, fie au plecat cu după Revoluție.

Mai știu că lucrurile nu merg neapărat cum aș vrea eu. Fiul meu, de pildă, e un mare iubitor al Banatului și e foarte posibil să nu ia calea Germaniei, așa cum sper eu. Nici nu știu ce să-i spun, așa că mă abțin de la sfaturi. Mă tem însă că tinerii, la vârsta lui, au încă lumina nestinsă în ei și nu înțeleg ce se întâmplă cu societatea. Iubirea, prietenia, sentimentul că sunt utili și dedicați unei idei îi fac optimiști iremediabili. Dar și  naivi, fragili, creduli și aruncați în afara unui mare proiect.

Mai știu că o asemenea plecare a copiilor mei mă va costa, ne va costa mult sufletește. Niciun părinte nu își dorește copii departe de casă. Iar în acest moment al confesiunii mele publice, ar trebui să vă spun de ce am ales să sper că odraslele mele vor pleca.

Dacă aveți impresia că îi îndemn, subtil, să plece din motive economice sau politice, sunteți în eroare. Nu am fost niciodată obsedat de bani sau de căpătuială. Între varianta de a câștiga cu scârbă bani mai mulți și aceea de a câștiga moderat bani făcuți în armonie cu tine, evident că aleg ultima variantă. Așadar, nu sărăcia din România mă sperie!

Poate credeți că mă scârbește triumful tot mai clar al ticăloșiei la toate nivelurile. Ei bine, nici măcar asta nu mă face să fiu disperat fiindcă România e o țară cu inepuizabile rezerve de onestitate și bun-simț.

Mă sperie însă, de moarte, triumful aproape total al mediocrității. Triumful mediocrilor vicleni, al celor care se coalizează instinctiv împotriva a tot ceea ce e inteligență, valoare, spirit rebel. Ei sunt cei care conduc, prin proceduri măiestrit fătate, asaltul împotriva autenticității și viului.

Fiindcă eu cred, știu despre copiii mei că sunt vii și adevărați sufletește, le spun lor și tuturor ce au urechi să auză,  și de aici, limpede:

Plecați de aici cât mai aveți vreme!

5 COMENTARII

  1. Eu am gasit alta varianta. De ce sa traiesc facandu-mi vise pentru ei, de ce sa ma gandesc la o batranete fara ei ? Am plecat cu totul ! Au limba germana peste tot de la usa in afara :), au viitorul optiunile, parintii. Simplu. Mai greu a fost pentru mine, dar asta am ales eu…

  2. Trist articolul. Foarte trist. In acelasi timp, e important să vă asigurați că alegerea aparține copilului căci doar așa el rămâne viu. Nici nu ne dăm seama cum chiar noi, părinții, stingem încet încet lumina din fricile noastre și experiențele noastre, din modul nostru de a vedea lumea. Vă rog, ascultați ce este viu în copil și ghidați-l înspre acea flacără. Victoria mediocrității în România poate fi doar o perspectivă, o jumătate de adevăr….

  3. Fiti sigur ca si Germania e condusa tot de mediocrii lor. Doar ca mediocrii lor sunt mai buni decat mediocrii nostri.
    Puteati sfarsi gandul intr-o nota optimista, invitand bunaoara toti africanii si asiaticii sa ocupe si sa cultive ogoarele noastre, ca doar nu ramane o tara ca Romania pustie!
    V-ati jertfit sa faceti din copiii dvs buni solati, buni executanti. Mai bine i-ati fi invatat sa foloseasca imaginatia si initiativa. Asa ati facut o alegere de banatean mediocru care e convins ca mediocritatea lui ar fi fost mai bine rasplatita in Germania.

  4. Daca vrei sal scapi de triumfu mediocritatii trimitel sa lucreze la privat si nu la stat, ii foarte simplu. Is convins ca daca se face sa zicem inginer sa lucreze la o multinationala, mediocritatea o sa triumfe la fel de mult ca si in vest.

  5. Am iubit Romania mai mult decat mine…am stiut ca e o tara bogata, cu resurse umane minunate si la fel cu resurse naturale..stiam ca si la noi se pot face drumuri, cladiri, scheme sociale in care omul sa traiasca normala ca in Germania…Vizitam Germania si alte tari europene stabile economic si social, imi placea insa cel mai mult Germania, cu toate ofertele rudelor si prietenilor refuzam sa raman sa ma stabilesc, revenind cu drag acasa purtand cu mine speranta ca in curand totul va fi altfel si la noi..25 de ani a durat aceasta iubire care imi facea rau dar forta de optimism din mine era inepuizabila.
    Imi facea rau prin sistemul corput, prin mentaltatea bolnava din jur..am incercat sa educ, sa fiu filozoful din jurul celor inecati in lacomie, primitivism, invidie, avaritia si obsesii pentru pozitii sociale sau concurente financiare, si speram in avea in jur oameni buni, onesti, optimisti care vad lucrurile ca mine care nu pun bariere judecand dupa bani,studii sau relatii, sau sa fii apreciat doar daca oferi ceva…pana am obosit, pana mediul m-a epuizat ca pe o baterie, am luptat impotriva coruptiei cu toate fortele mele, am dus greutatile celui care muncea onest, educat, studiat care este respins daca nu ofera ceva: relatii, sex sau bani, si eu ma incapatanam sa nu le ofer…mi-am dat seama ca nu pot schimba ceva decat daca schimb ceva la mine si schimbarea a fost in a accepta ca acest popor este asa cum e in majoritate si ca daca eu nu rezonez si deci n-am compatibilitate mai bine plec eu. Asa ca rezultatul alegerilor din 11 dec 2016 a fost decisiv, am plans 2 saptamani dandu-mi seama ca nu mai exista sperante sa vad tara asta asa cum doream, in armonie pe un prag social cat de cat normal, cel putin pentru o perioada lunga de acum incolo, iar eu nu mai am timp de pierdut, am ales gandindu-ma la mine si atat. Germania cu sistemul ei social m-a primit cu caldura, oferindu-mi tot sprijinul de care aveam nevoie la inceput, locuinta, bani, recunoasterea studiilor, job si oameni minunati, un mediu social curat, localitati frumos ingrijite fara garduri, oamenii calzi si saritori care nu tin cont de unde vii ci ce fel de caracter ai. Regret ca n-am facut acest pas demult, sa ma fi trezit la timp din vise fanteziste, dar acum construiesc cu ce am si cum pot, mediul imi este prielnic si rezonez…sunt multumita si deja simt ca as fi acasa integrand usor usor tara asta in inima mea ca un mediu natal. In Romania mai am doar fiul care sper sa nu repete greseala mea crezand ca acolo ii va fi mai bine.
    Cei care zac in mocirla si nu au iesit niciodata din ea nu pot vedea cum e viata in afara ei astfel ca gusta din plin structura socala romaneasca avand mare grad de compatbilitate caci o si sutin cu toate fortele lor…exista insa o majoritate carora mocirla este un mod de viata si ei stiu ca nu o pot avea in alta parte, asa ca se prefac ca e totul perfect si continua sa sustina din plin metehnele unei societati bolnave, caci isi cunosc mediocritatea si sunt constienti ca oriunde altundeva acest nivel iese la suprafata, dar nu si in Romania unde poti cumpara parerea, atentia, respectul si apreciarea cuiva de aceeasi teapa, ajuns ´´sus´´ prin acelasi mod.

LĂSAȚI UN MESAJ