Cu câteva zile înainte de a fi fost confirmat prim-ministru, domnul Ilie Bolojan avea pe noptieră volumul lui Robert Kaplan Gândirea tragică — frică, destin și povara puterii, recent apărut în traducere românească la Editura Humanitas.
Minunata veste ne-a fost oferită de dl Cătălin Tolontan, unul dintre jurnaliștii români nu doar cu vechime apreciabilă în meserie, ci și cu un mare talent publicistic, altminteri.
Dintr-o dată, prin minte mi-a trecut un soi de meteor al bunei dispoziții aflând cu ce-și ocupă serile proaspătul premier al României. Domnule, mi-am zis, suntem salvați, nu alta! După președintele Nicușor Dan — politician independent și om răsărit din mijlocul poporului, în plus un oengist vajnic ce și-a rupt adesea nădragii în luptele cu jandarmii pe străzile Bucureștiului și despre care aflasem deja că citește literatură cu multă plăcere —, iată că și al doilea lider politic al țării este iubitor de lectură.
Dar, cum se întâmplă mai mereu la români, minunile țin mai puțin decât un zbor cu avionul de la Timișoara la Oradea. Care zbor nici nu există, de altfel.
Între timp, dl Bolojan a fezandat rapid o strategie fiscală aparent fără cusur, menită să salveze biata țărișoară și pe neisprăviții ei locuitori de la riscul de „junk” și de alte otrăvuri ale grăsanilor de bugetari. Să-i aruncăm pe grași pe ferestre (nu ca prin Rusia, totuși!) și să-i facem pe toți românii slim fit, ferchezuiți și trași ca prin inel, nu alta.
Citind din vastele opere reformatoare ale lui Traian Băsescu-Petrov, la fel a gândit pe repede înainte și Ilie Bolojan lupta de clasă dintre umflații de la stat și slăbănogii din privat. Știm cum s-au mișcat lucrurile în afacerea cu pricina, câte tăieri de sporuri și de salarii de la bugetarii mici și fără apărare a operat deja premierul iubitor de lecturi nocturne. Mai știm și că, până azi, „grăsanii” politici plantați de PNL-ul domnului Bolojan și de PSD-ul domnului Grindeanu prin sute, chiar mii de consilii de administrație — de unde aceștia saltă mii de euro lunar — sunt bine-mersi la locurile lor. Nu i-a clintit nimeni din grasele sinecuri și am mari îndoieli că vor fi scoși prea curând (mai degrabă niciodată) de sprâncenatul domn Bolojan de pe acolo.
Tot între timp am mai aflat că, în amalgamul creșterilor de taxe și impozite, pritocite de imberbul premier, se regăsește, la loc de cinste, și activitatea de editare de carte și tipărituri.
Cu alte cuvinte, în țara proștilor cu ifose de culturnici și în care se citește cel mai puțin dintre toate țările din Europa, cartea trebuie aspru prețăluită, așa că dl Bolojan i-a tras un TVA mărit cât ai zice pește. La dracu’ cu Kaplan și cu alți gânditori de teapa lui, cum — încă și mai și —, la dracu’ în praznic cu scriitorii autohtoni sau cu cei traduși de prin te miri ce limbi. De mâine, dacă vreți să mai citiți, grăsanilor de prin toate cotloanele, bugetare au ba, veți plăti pentru o carte cu cel puțin zece lei mai mult.
Nu contează că sunteți tot mai rarefiați, că ați devenit aproape un trib de fanatici ai lecturii. Nici cât negru sub unghie, căci, iată, are grijă cititorul nocturn Bolojan, copleșit, pesemne, de frică, destin și de povara puterii, să arunce cu bolovanul în capetele voastre de năpârci mic-burgheze.
