Cel mai reputat și mai cunoscut critic literar român de după 1945, Manolescu a marcat cultura română într-un mod esențial.

Într-o scurtă postare pe Facebook, criticul literar timișorean Mircea Mihăieș a deplâns moartea marelui critic literar.

„S-a stins din viață Nicolae Manolescu, cel mai important critic și istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial”.

Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, în 1939, la Râmnicu Vâlcea, este unul dintre cei mai importanți critic și istorici literari români , profesor universitar, membru titular al Academiei Române din 2013.

A activat și ca politician după Revoluția din 1989, dar și ca Ambasador al României la UNESCO. În prezent, era președintele Uniunii Scriitorilor din România și directorul revistei România literară.

Lucrarea sa fundamentală este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă. În decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit.

Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.

A coordonat Cenaclul de luni

A absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu în 1956. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București.

În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu.

Cariera didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începe în 1963. Este numit profesor titular în 1990.

Debutează cu cronica literară în Gazeta literară, acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu.

A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară.

Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului… etc.“, „Laudă creației“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același M. Nițescu.

Cronicar al revistei România literară din 1972 până în 1989. În 1997, este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 este președinte al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966.

În anul 2008 a publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu.

A murit Nicolae Manolescu, membru fondator al Alianței Civice

Nicolae Manolescu este membru fondator al Alianței Civice. A devenit președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) în iulie 1991.

Partidul a fost membru al Convenției Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie același an, ca senator.

În legislatura 1992-1996, Nicolae Manoescu a fost membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrarea Europeană și în Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională.

În 1992, PAC împreună cu PL’93 au înființat Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție.

Nicolae Manolescu și-a depus candidatura la președinție pe 20 septembrie 1992.

În 1998, P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale.

În 2000, Nicolae Manolescu a demisionat din funcția de președinte al Consiliului Național al PNL și se retrage din viața politică.

Dumnezeu să-l odihnească!