12.2 C
Timișoara
marți 7 mai 2024
type here...

A murit Ion Ardeal Ieremia. Cunoscutul regizor de teatru timișorean urma să împlinească 59 de ani peste puțină vreme

428

Doliu în sectorul cultural din Timișoara. Regizorul Ion Ardeal Ieremia s-a stins din viață în primele zile ale anului 2024.

Vestea a căzut ca un șoc pentru iubitorii spectacolelor de teatru, dar și pentru colegii săi de la Teatrul Național din Timișoara. Victimă a unei boli neiertătoare, Ion-Ardeal ne-a părăsit astăzi, 2 ianuarie 2024.

Ion-Ardeal Ieremia și-a legat întreaga viață de Teatrul Național. Născut la Oradea, trăiește în Timișoara de la 9 ani. Fiu de regizor, și-a petrecut copilăria în culisele teatrului.
A absolvit un liceu cu profil real ale cărui rigori le-a resimțit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuși. A absolvit în 1995 secția regie teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Valeriu Moisescu.
Tumultuos, generos, intempestiv, neliniștit, cu o inteligență ascuțită, Ion-Ardeal Ieremia a urmat – nu fără să-și pună întrebări care l-au urmărit mereu – aceeași profesie ca cea a tatălui său.
Cariera lui, începută la Teatrul Național din Târgu-Mureș și continuată, următorii 28 de ani, la Naționalul timișorean, a demonstrat că identitatea sa artistică îi aparține pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – Femeia-șarpe de Carlo Gozzi, până la cea din urmă – Săptămâna luminată de Mihail Săulescu purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu și pe care învățase să o ascundă în spatele unui simț al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar și în spatele unei nerăbdări aspre.
Cu adevărat, în spatele glumei sau a asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar și opinii pe care, în spectacole și în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezență integră și efervescentă a Timișoarei și a Teatrului Național pentru care a luptat în toate modurile pe care le-a putut imagina – ca artist, ca locuitor al orașului, dar și din poziția de consilier municipal și, mai apoi, din cea de secretar de stat în Ministerul Culturii.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicată și o voce puternică într-un spațiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Național din Timișoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligența și de loialitatea sa, iar pentru asta îi vom fi recunoscători mereu.

Mai jos regăsiți doar o parte din operele la care Ion Ardeal Ieremia a lucrat:

2022 – Durerea fantomă de Vasili Sigarev
2021 – Don Juan, scenariu propriu după o idee de Max Frisch
2020 – Homer 2020 după Homer (episodul Iliada)
2018 – Eminescu
2016 – Vorbește cu mine!
2015 – Avioane de hârtie de Elise Wilk
2015 – Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu
2012 – Terminal de Ştefan Caraman
2012 – Gaițele de Alexandru Kirițescu
2011 – Sala de așteptare – Aeroport 2 de Ştefan Caraman
2011 – Oraşul nostru de Thornton Wilder
2009 – Aeroport de Ştefan Caraman
2009 – Fete de mătase artificială după Irmagard Keun
2008 – Hold up Akbar sau Toţi în America! de Radu Pavel Gheo
2005 – Români de Lars Noren (spectacol-lectură)
2005 – Cvartet de Heiner Müller (spectacol-lectură)
2005 – S.S.S.  (Soluţii la solicitări solidare) de Dimitris Dimitriadis
2004 – Medeea de Euripide
2003 – Chiriţa după V. Alecsandri
2002 – O făclie de Paşte de Radu Macrinici după I.L. Caragiale
2001 – Stăpînul stepei fără de hotar spectacol pe versuri de Nikolaus Lenau
2001 – Insomniile bătrînului spectacol pe versuri de Petre Stoica
2000 – Pastramă-Trufanda după I. L. Caragiale
2000 – Scriu aşa cum vorbesc, spectacol pe versuri de C. Milenovici, V. Barzin, D.  Mirianici
2000 – Pentru ce am murit de Xie Min
1999 – Anonimul veneţian de Giuseppe Berto
1999 – Pierrot
1998 – Despre sexul femeii ca un cîmp de luptă în războiul din Bosnia Matei Vișniec
1998 – Invective scenariu după opera lui Paul Verlaine
1997 – Capul de răţoi de George Ciprian
1997 – Năpasta de I. L. Caragiale
1997 – Unde-i revolverul? de Görgey Gábor
1996 – Nimic despre Hamlet de Radu F. Alexandru
1996 – Jucăriile mecanice de Radu F. Alexandru
1996 – Femeia Şarpe de Carlo Gozzi

Îndurerați, stupefiați, prietenii și colegii săi din Teatrul Național rămân de-acum cu amintirea lui. Odihnească în pace.

Cultură-MediaEvenimentUncategorized
Paul Stănescu
Paul Stănescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

Citește și :

© Newspaper WordPress Theme by TagDiv