În viziunea regizorilor cu multă imaginație există conceptul lumilor post-apocaliptice. Ei își închipuie cam cum ar arăta lumea după o mare catastrofă. Fie e un imens deșert fie dimpotrivă este năpădită de vegetația devenită atoateacoperitoare.
Spre mirarea celor ce se preumblă liniștiti prin piața Primăriei Vechi iată că vegetația și aici debordează. Dacă nu mai are loc la nivelul solului de unde a fost defrișată cu doi ani în urmă, copacii au început să se urce pe ziduri. Chiar pe clădirea vechii Primării au început să înfrunzească pomii. Acum ceva mai timid dar la anul precis se vor ascunde porumbeii la umbră.
De la arhitectura organică plină de verdeață de pe alte meleaguri am împrumutat și noi câte ceva. Așa încet, încet, totul devine verde, azi o poartă vopsită prostește de un entuziast fără bun gust (sau oare bun simț?) până la streșinile ce poartă câte un copăcel, totul se înnoiește.
Pentru cârcotașii ce susțin că e doar lipsă de o mână de gospodar ce să facă curățenie în clădirea pe care o folosesc, le aducem argumentul că așa ceva nu se poate la noi în oraș. Aici sunt harnici toți fără nicio excepție. Dacă nu se pot da jos zdrențele (bannerele) ce sluțesc fațada, dacă nu se poate repara vechiul ceas de pe fațadă, măcar copaci pe acoperiș să avem și noi.
