O voce mereu prezentă în spațiul public atunci când s-au produs mari evenimente artistice sau dispute profesionale ne-a oferit o cronică de excepție cu privire la succesul lui Cristian Mungiu la Cannes. Regizorul Laurențiu Damian critică faptul că s-a vorbit și scris mult despre subiectul filmului și mai deloc despre „arta filmului lui Cristian Mungiu”.

Cronica lui Laurențiu Damian, regizor și scenarist român, profesor universitar doctor la UNATC București și președintele Uniunii Cineaștilor din România se adresează în primul rând românilor, care deja au aflat că un editor de la ziarul britanic „The Guardien” a criticat filumul lui Mungiu și a opinat că premiul Palme d`Or trebuia acordat unui regizor rus.

Laurențiu Damian atenționează de la începutul textului său, publicat (unde altundeva!) pe pagina sa de comunicare, că nu a văzut filmul Fjord, dar mesajul lui este despre Cristian Mungiu „așa cum e”, dar și „despre noi, așa cum suntem”.

„Mă așteptam să vorbim despre arta filmului în opera lui Cristian. Dar văd că suntem mai interesați de subiect și de regulă povestim filme și nu analizăm filme!

Vorbim foarte puțin despre stilul Mungiu, sau Puiu sau Jude sau… Drumul unui cineast, oricât ar fi el de important este o golgotă! O ia mereu de la capăt chiar dacă în vitrină sunt multe premii și multe trofee!”, scrie profesorul Laurențiu Damian.

Atrage atenția asupra semnificației imaginii de astăzi a regizorului Cristian Mungiu, care nu are decât 58 de ani. Un chip îmbătrânit de muncă, de creativitate, de frământări…

„Dacă te uiți la chipul lui Cristian din 2017 și la cel de acum, în 2026…vezi acest sacrificiu. Nu, nu este îmbătrânire, este sacrificiu!”, punctează președintele Uniunii Cineaștilor din România.

Măiestria lui Mungiu, despre care americanii au scris pagini întregi

Laurențiu Damian face referire la un alt film al lui Cristian Mungiu, prezentat la Cannes în 2022, dar care a impresionat publicul și criticii americani, după difuzarea lui în cinematografele din SUA, în aprilie 2023. Este vorba de „R.M.N.”, un film despre care la noi nu s-a scris și vorbit foarte mult.

„Am să vorbesc mereu despre maniera lui de a face cinema, cu acele planuri secvențe (unul uluitor în RMN, plan despre care americanii au scris pagini întregi ), cu secvențe paralele care devin asociative ( începând chiar cu Mariana, unul din filmele de studenție), cu momente în care actorii joacă în amorsă ( Ana Maria Marinca -Otilia -în secvența din baie, unde privim minute bune amorsa ei în timp ce, evident, ne imaginăm umilința prin care a trecut ca să-și salveze prietena ), starea de coșmar când privim în detaliu spargerea unui parbriz, petrecerea din 432 în care, privind-o pe Otilia ajungem să intrăm în gândurile ei și să ne imaginăm ce se poate întâmpla la hotelul unde se va produce sau nu avortul, călugărițele parcă desprinse din filmele lui Cacoyannis, Csilla, personajul straniu care cântă la violoncel în vârf de munte”.

Laurențiu Damian, despre piedicile din cariera regizorului Cristian Mungiu

Doar președintele Traian Băsescu l-a urcat pe Cristian Mungiu pe un pedestal și l-a arătat românilor ca o valoare artistică a țării. În mai 2007, președintele României i-a conferit printr-un decret Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler regizorului Cristian Mungiu, „pentru contribuția sa, prin care s-a evidențiat ca exponent al tinerei generații de regizori români, la promovarea la nivel mondial a cinematografiei naționale”.

Tânărul regizor de atunci fusese premiat la Festivalul de la Cannes pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” cu Palme d’Or. Filmul a fost nominalizat și la premiile „Globul de Aur”.

Regizorul Damian își continuă mesajul pentru noi și „Despre noi”, arătând o slabă implicare pentru susținerea valorilor cinematografiei românești, dar și piedicile care i s-au pus lui Cristian Mungiu de-a lungul timpului.

„Cristian a plecat la Oscar cu 4,3,2 cu filmul în traistă! Atât!

Au sărit criticii americani să-l pună pe lista scurtă care a devenit puțin mai lungă.

Ne-a durut pe toți…

A urmat După dealuri. La Cannes președintele juriului, Nanni Moretti, regizor bun și foarte prost actor a făcut jocurile să își scoată în față concurentul italian. După dealuri era de Palme d Or. A primit premiul pentru scenariu. Ca să nu fie chiar lată, au scotocit și două premii de interpretare feminină, întorcând pe bietele actrițe de la aeroport. Nimeni de la noi nu a reacționat!”.

Replică pentru incultura unui critic: „La Oscar nu te duci doar cu un film cu ochi sau fără ochi…ci te duci cu un dosar întreg”

„La RMN, comisia de selecție de la noi a preferat altceva. Un critic a spus chiar că personajul principal, Matthias, din RMN „ nu are ochi…parcă nu privește”! Evident criticul nu a știut că la Oscar nu te duci doar cu un film cu ochi sau fără ochi…ci te duci cu un dosar întreg și mai ales cu distribuitori americani buni ( Cristian avea doi foarte buni ! ). S-a agitat cumva „noul val”?

Cu Bacalaureat, tot la comisia românească a fost preferat Sieranevada, dar aici Cristian a fost extrem de fair play : „E vorba, totuși, de Cristi Puiu!”

La RMN un cineast român s-a luat cu mâinie de cap văzând finalul cu urșii care ies din pădure. Era un citat cultural din Weerasethakul din Unchiul Boonmee, dar ca să ghicești citatul trebuie să ai și cultură”.

Ce s-ar fi întâmplat la Cannes dacă ar fi fost un juriu românesc

Cu mult sarcasm, generat de o realitate pe care o cunoaște foarte bine, Laurențiu Damian reia declarația amară a regizorului român, premiat cu Palme d Or de două ori și intrat astfel în Top 10 regizori ai Festivalului de la Cannes.

„Mai în glumă, mai în serios, Cristian spunea că dacă la Cannes ar fi fost un juriu românesc nu ar fi luat niciodată Palme d Or.

Acum ne agităm un pic. Vrem semnături pentru trimiterea cu onor a filmului la Oscar.

După un timp se va așterne liniștea. După care, în octombrie, după premiera oficială de la noi , din nou agitație! Apoi iarăși liniște”.

Ultima parte a cronicii profesorului Laurențiu Damian este o concluzie genială, atât adresată publicului, cât și unor critici români care nu au înțeles mesajul filmului lui Cristian Mungiu, ci au pus accentul pe politica autohtonă, care ne erodează viața.

„Nu am văzut Fjord! Dar cred că este o dramă care se petrece în frumusețe!

Vorba unei prietene : „Dragul meu, decât să iubesc într-o garsonieră mai bine sufăr…cu scară interioară!”, și-a încheiat textul regizorul Laurențiu Damian, profesorul multor generații de studenți de la UNATC București.

Sursa: https://evz.ro/