„Învățarea pe tot parcursul vieții este o condiție necesară pentru a păstra competitivitatea economică, pentru adaptabilitatea forței de muncă la dinamica muncii și creșterea coeziunii sociale. Decizia strategică nu este dacă România își permite să investească în învățarea pe tot parcursul vieții, ci dacă își permite să nu o facă. Învățarea pe tot parcursul vieții nu este doar o reformă educațională, ci este o reformă de dezvoltare națională. Politicile care consolidează capacitatea oamenilor de a învăța pe tot parcursul vieții construiesc, în mod direct, capacitatea României de a face față viitorului. Viitorul nu aparține universităților care predau mai mult, ci celor care permit oamenilor să învețe mai mult – pe tot parcursul vieții.”, remarcă rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea, în baza concluziilor avansate în ediția 2025 a raportului despre „Perspectivele Politicilor Educaționale”, elaborat de OCDE.
Bazându-se pe 230 de politici din 35 de țări, materialul OCDE conturează reperele educației viitoare: programe parentale care stimulează învățarea timpurie acasă; programe de învățământ care consolidează capacitatea de acțiune și competențele socio-emoționale ale adolescenților; calificări modulare și micro-acreditări care permit adulților să-și îmbunătățească competențele fără a-și pune viața pe pauză, precum și programe de formare adaptate vârstei, care mențin lucrătorii în vârstă activi, valorizați și conectați. Această perspectivă integrativă contestă mitul învechit conform căruia „abilitățile pe care le dobândești în viață sunt abilitățile pe care le păstrezi pe viață”.
Rectorul UVT interpretează urgența concluziilor identificate în acest raport cu privire la educația din România: „Participarea adulților la învățare pe tot parcursul vieții în România rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, în timp ce economia și societatea sunt supuse unor transformări accelerate generate de digitalizare, inteligență artificială, tranziția verde și schimbări demografice. În acest context, învățarea pe tot parcursul vieții (engl. lifelong learning) nu mai poate fi tratată ca o extensie opțională a educației inițiale. Pentru România, învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să reprezinte o infrastructură de bază a vieții profesionale și sociale, într-o lume marcată de digitalizare accelerată, cariere non-liniare și viață profesională activă mai mare. Progresul real nu depinde doar de accesul la educație, ci de capacitatea oamenilor și instituțiilor de a susține învățarea de-a lungul vieții. Fără o intervenție strategică coordonată, decalajele de competențe se vor adânci, iar investițiile în educația inițială își vor pierde randamentul, în absența învățării continue.”
„Astăzi, observăm în sistemul nostru o participare foarte scăzută a adulților la învățare pe tot parcursul vieții, fragmentarea politicilor între educație, muncă și digitalizare, dar și orientarea sistemului universitar aproape exclusiv către grupa 18–24 ani, adică un accent disproporționat pe educația inițială. Acestor caracteristici li se adaugă accesul inegal la programe eficiente de reconversie profesională și upskilling pentru adulți și utilizarea limitată a micro-credențialelor și a recunoașterii învățării non-formale. Aceste vulnerabilități afectează direct productivitatea muncii, mobilitatea socială și capacitatea de adaptare la economia noastră volatilă”, observă rectorul UVT.
„Cum se poate îmbunătăți sistemul? În primul rând, prin integrarea învățării pe tot parcursul vieții ca obiectiv transversal, dar și, în al doilea rând, prin politici educaționale diferențiate pe ciclul de viață (programe dedicate pentru cei aflați la mijlocul carierei, între 35–45 ani, bazate pe reconversie profesională reală – reskilling și upskilling, alături de programe pentru 55–65 ani ce vizează upskilling, precum și menținerea participării economice și sociale). De asemenea, o măsură importantă poate fi cea de flexibilizare pentru finanțarea portabilă și recunoașterea studiilor (introducerea conturilor individuale de învățare; vouchere educaționale pentru adulți; recunoașterea micro-credențialelor și a experienței profesionale)”, adaugă profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.
„Instituțional, putem activa învățarea pe tot parcursul vieții prin înființarea unor mecanisme inter-ministeriale de coordonare (Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Economiei și Digitalizării), prin crearea de parteneriate între universități, angajatori și autorități locale, odată cu dezvoltarea de ecosisteme regionale de competențe, în care universitățile trebuie să devină hub-uri regionale de dezvoltare”, afirmă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.
„Rolul universităților se reformulează substanțial, prin prisma acestor noi concluzii. Universitățile trebuie să evolueze de la a fi „furnizori de diplome” la a deveni platforme de învățare pe tot parcursul vieții, adăugând la programele tradiționale noi oferte de studii, modulare și flexibile. Raportul OECD (2025) menționează că universitățile care rămân ancorate exclusiv în educația inițială își vor pierde relevanța, în timp. Ele își vor orienta portofoliile către oferirea de micro-credențiale și certificate, învățarea prin formate online și hibride, recunoașterea învățării anterioare și ofertarea de cursuri orientate spre competențe transferabile (transversale și digitale)”, conchide rectorul UVT.
