Apărut în 1993, filmul „Timișoara: Decembrie 1989” al lui Ovidiu Bose Paștina (1956 – 2006) este una dintre acele lucrări cinematografice care resping orice artificiu și aleg să rămână, cu o încăpățânare etică, în teritoriul memoriei brute. Filmul nu reconstruiește, nu dramatizează, nu umple goluri prin stilizare; dimpotrivă, lasă materialul istoric să respire cu o sinceritate rareori întâlnită în documentarele despre Revoluția Română. Rezultatul este o experiență sobru-poetică, în care gălăgia istoriei se convertește în mărturie intimă.

Paștina filmează cu o rigoare aproape monahală: compoziții statice, prim-planuri care nu caută spectaculosul, ci răbdarea de a privi. Renunțarea la comentariu explicativ și la muzică manipulatorie devine un act public în sine. În locul naratorului omniscient, regizorul oferă spațiu vocilor timișorenilor – oameni obișnuiți puși, fără voia lor, în mijlocul unui punct de ruptură istorică.

Austeritatea vizuală transformă documentarul într-un film-mărturie, a cărui forță nu vine din tehnică, ci din tăceri, priviri, ezitări și cuvinte rostite cu un amestec de frică, furie și neîncredere.

Ceea ce diferențiază filmul de altele este modul în care reușește să umanizeze un moment istoric atât de comentat și politizat. Revoluția apare aici nu ca scenă eroică, ci ca o acumulare de frici personale și acte spontane de curaj. Filmul nu oferă răspunsuri, nu urmărește să explice geopolitic sau ideologic evenimentele; interesul său este mai curând moral – cum se confruntă oamenii cu violența, cum se naște solidaritatea, cum se manifestă libertatea în primele ei secunde fragile.
Relevanța documentarului nu a scăzut în timp.
Filmul funcționează astăzi atât ca document istoric, cât și ca avertisment asupra felului în care memoria colectivă poate fi estompată sau instrumentalizată. Paștina reușește să surprindă un moment în care adevărul era încă la vedere, nefiltrat de versiuni oficiale sau de mitologii ulterioare. Este vorba despre o piesă esențială în cinematografia românească a memoriei. Lipsit de ostentație, dar încărcat de o putere emoțională discretă, filmul reușește să redea Revoluția de la Timișoara prin prisma celor care au trăit-o, nu prin cea a celor care au explicat-o ulterior. Este un film care nu se uită ușor și care își cere, de fapt, nu doar vizionarea, ci și reculegerea.

Invitați: actorul Doru Iosif, cineaștii Lucian Ionică și Gheorghe Șfaițer, scriitorii Viorel Marineasa, Florian Mihalcea și Marcel Tolcea. Ei vor fi provocați să răspundă la întrebarea: „Ca participanți la Revoluția Română, cum vă simțiți azi, când o jumătate dintre roâmâni consideră că se trăia mai bine în dictatură?” Moderator: Doru Botoiu.

Publicul este așteptat miercuri, 17 decembrie 2025, la ora 18, în Amfiteatrul B din Spitalul Județean. „Timișoara: Decembrie 1989” are 78 de minute.

Intrarea este liberă.