Nicușor Dan nu e nici autist, cum l-a catalogat Simion, nici un jucător de duzină prin mâloasa politică autohtonă. Pare băiatul bun, ușor de dus de nas, manevrat și construit de băieții din umbră, așa cum s-a scris mereu despre el, însă doar la prima vedere. În realitate, sunt tot mai multe semnele că e nu doar abil, ci și neiertător atunci când cineva îi dă cu tifla.
Primele două semnale că-l doare la baston atât de colaboratorii apropiați, cât și de sfătuitorii de serviciu — acei intelectuali și jurnaliști care de la alegeri încoace l-au tot tămâiat, doar-doar or prinde și ei ceva prin ambasade sau ministere — arată cu cine avem de-a face.
Prima dată a mers la România TV, unde a dezbătut cu spor și maximă preocupare marile probleme ale națiunii cu jurnaliștii lui Ghiță de la Belgrad. Acel Ghiță, omul de încredere, cândva, al nemuritorului Coldea, care a făcut sute de milioane de euro sub oblăduirea SRI, până când i s-a transmis, într-o seară, la o cârciumă de la șosea, că e bine să dispară, cu conturile burdușite, firește, în parohia lui Aleksandar Vučić. Ceea ce a și făcut, spre liniștea șefilor săi și nu doar a lor. Faptul că președintele a mers la respectiva televiziune e primul semn că-l preocupă exclusiv viitorul său politic și aproape deloc ce urmau să comenteze despre acest gest useriștii și țuțerii săi de prin organele din presa „curat” independentă.
Al doilea semnal, cel mai brutal de până acum că-l doare în cot de aliații săi politici, este aruncarea peste gardul Cotroceniului a bietului menestrel Ludovic Orban. În fond, acesta a fost politicianul care l-a ajutat cel mai mult în 2020 să fie ales primar al Bucureștiului, atunci când i-a pus întregul PNL la picioare. Că pe Orban îl ia mereu gura pe dinainte o știa președintele de ani buni. Prin urmare, faptul că l-a dat afară după doar o lună de la instalare pentru că și-ar fi depășit atribuțiile de consilier prezidențial e doar o glumă pentru cei slabi de înger. În fapt, mesajul lui Nicușor e cât se poate de limpede și îi are în vedere pe toți aceia care au de gând să-i conteste autoritatea de acum înainte. Care ar fi aceștia, nu e deloc greu de ghicit: Bolojan ar fi primul, Fritz și tovarășii săi useriști următorii pe listă și, abia mult la urmă, șefii PSD, cu care oricum nu are nimic de împărțit pe felia sa ideologică și, evident, politică.
În termeni biblici, că tot se arată evlavios atât cât se cuvine domnul președinte, schimbarea sa la față s-a produs tranșant în clipa în care și-a anunțat susținerea totală pentru candidatura lui Cătălin Drulă la primăria capitalei. Acesta a fost cel mai solid semnal că Nicușor nu e deloc un politician angelic, ci, din contră, unul dur și rece ca o lamă de cuțit cu cei care l-au prețuit până acum la preț de gablonț. Sau de nătâng politic.
Susținerea lui Drulă e cel mai dur avertisment la adresa lui Bolojan, înainte de toate, prin care subliniază că el e șeful absolut în toate cele, de vreme ce nu dă nicio ceapă degerată pe pupilul politic al acestuia, Ciprian Ciucu. Dar e un avertisment și pentru Dominic Fritz că riscă să rămână doar cu cetățenia română în cazul în care Drulă ajunge primarul Bucureștiului. Mai pe șleau, că acesta îi va fi principalul colaborator din USR, dacă va câștiga alegerile, și nicidecum guralivul primar al Timișoarei.
În rest, că nu-l vrea pe Băluță contează prea puțin, povestea având o explicație de natură politică. Deși, și aici, se ascunde mai degrabă altceva, anume că, tot mai apropiat fiind de Grindeanu, președintele îi face acestuia hatârul de a-l scăpa de un potențial contracandidat politic la vârful PSD.
Prin urmare, Nicușor devine pe zi ce trece un președinte rece și calculat, ca orice iubitor de cifre și ecuații, și tot mai puțin băiatul bun și fără însușiri din timpul campaniei electorale.
