După tragedia de la 2 Mai, în care Vlad Pascu a ucis doi tineri aflându-se sub influența drogurilor, autoritățile au declanșat o adevărată ofensivă împotriva consumului de stupefiante în rândul tinerilor. Controale în licee, acțiuni ale poliției în apropierea școlilor și campanii de prevenție au devenit parte din cotidianul elevilor din marile orașe. Cu toate acestea, întrebarea care plutește în aer rămâne: sunt aceste măsuri eficiente sau doar o formă de imagine?

Am stat de vorbă cu o elevă de liceu din Timișoara pentru a înțelege, din perspectiva celor vizați direct, cum sunt resimțite aceste intervenții și cât de utile sunt ele în realitate.

Controalele antidrog — măsură eficientă sau aparență?

Întrebată dacă în liceul său au existat astfel de controale, eleva confirmă prezența lor, dar subliniază caracterul mai degrabă sporadic și formal al acestora:

„Sunt controale din când în când, dar nu cred că ating esența problemei. Uneori par făcute doar de formă, să arate că se face ceva”.

Din perspectiva sa, aceste acțiuni sunt mai degrabă simbolice decât practice, fără un impact real asupra celor care consumă sau distribuie substanțe interzise. În loc de o prevenție bine gândită, tinerii se simt adesea suspectați în bloc, fără un cadru real de sprijin sau consiliere.

Elevii sau dealerii — cine ar trebui vizat cu adevărat?

În discuțiile despre droguri în școli, elevii sunt adesea în centrul atenției. Însă interlocutoarea noastră atrage atenția că sursa problemei se află în altă parte:

„Nu elevii sunt problema principală, ci rețelele care aduc drogurile în orașe și în școli. Acolo ar trebui intervenit cu adevărat. Dacă nu le mai ajung substanțele în mână, nu mai au ce consuma”.

Ea consideră că o concentrare reală pe identificarea și destructurarea rețelelor de trafic de droguri, precum și o colaborare eficientă între autorități și comunitate ar fi mai eficiente decât perchezițiile prin ghiozdane și afișele cu mesaje generice.

2 Mai — simbolul unui sistem depășit

Tragedia de la 2 Mai a reprezentat un punct de cotitură în opinia publică. Moartea a doi tineri nevinovați, loviți de o mașină condusă de un consumator de droguri, a scos la iveală nu doar prezența stupefiantelor în viața adolescenților, ci și lipsa unui mecanism eficient de prevenție și intervenție.

„Cazul 2 Mai a arătat nu doar lipsa de control, ci și lipsa de reacție. Dacă s-ar fi intervenit după prima tragedie, poate nu ajungeam la a doua”, spune eleva făcând referire la moartea ulterioară a tânărului Rareș, care ar fi cumpărat droguri de la același dealer ca Vlad Pascu.

Un „laborator” descoperit prea târziu

Un alt caz emblematic este cel al laboratorului de droguri de mare risc descoperit în Timișoara. Autoritățile au anunțat, cu fast, această descoperire, însă, pentru cei din comunitate, întrebarea care persistă este: cum a fost posibil ca un astfel de laborator să funcționeze nestingherit?

„Dacă un astfel de loc a existat sub ochii autorităților, e clar că există scăpări. Nu poți combate un fenomen atât de periculos doar cu afișe în școli și câteva percheziții”, spune eleva. Pentru ea, acest caz nu este doar o reușită, ci și o dovadă a reacției întârziate și a lipsei de control real.

Elevii, tratați ca suspecți

Pe lângă lipsa de eficiență, o altă problemă semnalată de elevi este modul în care sunt tratați în cadrul acestor controale. În loc să fie considerați potențiale victime ale fenomenului drogurilor, mulți se simt vizați și suspectați în bloc.

„Ne simțim vinovați fără să fim. În loc să ne ajute să înțelegem și să prevenim, ne controlează și ne pun pe toți în aceeași oală”, afirmă tânăra din Timișoara. Această lipsă de încredere a elevilor în autorități riscă să saboteze tocmai eforturile care urmăresc prevenția.

O luptă pe jumătate dusă

În concluzie, deși acțiunile autorităților par să demonstreze o preocupare reală pentru combaterea consumului de droguri în rândul tinerilor, vocile din școli cer o schimbare profundă de strategie. Mai multă prevenție, mai multă empatie, mai multă eficiență și, mai ales, o direcționare clară spre sursele reale ale problemei.

Elevii nu cer mai puține reguli, ci măsuri mai bine gândite. Nu contestă gravitatea fenomenului, ci lipsa de profunzime a reacțiilor. Iar poate cea mai importantă lecție a ultimelor luni este că, fără o colaborare sinceră între tineri și instituții, lupta împotriva drogurilor rămâne una dusă pe jumătate.

Denisa Mihalache