Sfântul Ioan Nepomuk a fost proclamat, în anul 1722, drept patron al Banatului.
Totodată, este și protectorul pescarilor, marinarilor, morarilor de mori de apă şi, în Ardeal, al minerilor.

În ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, în ziua de 16 mai 1383, preotul Ioan Nepomuk trecea prin faţa palatului regal din Praga.
Venceslau îl vede şi trimite să fie adus la el: „Ori vorbeşti, ori vei muri chiar în noaptea aceasta”, îi spune, în culmea mâniei.
Ioan tace şi îl priveşte compătimitor.
„Luaţi-l din ochii mei şi aruncaţi-l în râu”.
Călăii, pregătiţi, pun mâna pe el şi, de pe podul ce leagă Praga Mică de Praga Mare, îl aruncă în apele râului Vltava.
În timpul nopţii, o lumină neobişnuită plutea încet deasupra apei.
Regina, din apartamentul ei, vede neobişnuitul fenomen şi aleargă la rege să-l întrebe: „Ce să fie oare acea lumină pe apă?”

Ioan Nepomuk s-a născut într-o mică localitate din Boemia (Cehia), în anul 1320, într-o familie de oameni înaintaţi în vârstă.
Legenda spune că preotul Ioan Nepomuk a fost schingiut și omorât, fiind aruncat în Vltava de pe Podul Carol, deoarece a respectat secretul sacramental al spovezii și nu a vrut să-i divulge regelui păcatele spovedite lui de soția regelui.
Mormântul, o capodoperă din punct de vedere cultural și artistic, care conține 16,5 tone de argint, realizat de Joseph Emanuel Fischer von Erlach, se găsește în Catedrala din Praga.

În ziua de 14 aprilie 1719, după mai bine de 300 de ani, corpul este deshumat şi, spre uimirea tuturor, limba era intactă.
Un relicviar împodobit cu 1.200 de diamante păstrează, și în prezent, limba care a ştiut să tacă chiar în faţa morţii.
Pe placa funerară a mormântului sunt săpate următoarele cuvinte: „Sub această lespede zace trupul fericitului şi slăvitului făcător de minuni Ioan Nepomuk, doctor, canonic al acestei biserici şi duhovnic al reginei; care, deoarece a păstrat secretul spovezii, a fost chinuit crunt şi apoi aruncat de pe podul din Praga în râul Moldava, din porunca lui Venceslau al IV-lea, regele Boemiei, în anul 1383”.
Confirmând cinstirea adusă de veacuri şi minunile săvârşite la mormântul lui Ioan Nepomuk, Papa Benedict al XII-lea, în anul 1729, l-a canonizat.

Statuia din Piața Libertății din Timișoara a înlocuit, la 1756, o statuie mai veche, sculptată într-o gresie cu rezistenţă slabă, ce-l reprezenta pe Sfântul Nepomuk, sfânt protector al catolicilor din Banat.
Statuia a fost ridicată ca semn de mulţumire pentru încetarea epidemiei de ciumă din anii 1738-1739, când au murit aproape 1000 dintre cei 6000 de locuitori ai Timişoarei.(sursa: calendarcatolic.ro, wikipedia)