S-a stins din viață fotograful și artistul vizual timișorean Robert Moser. Născut în anii ’30, în preajma războiului, într-o familie mixtă româno-germană, primul copil al familiei, Robert Moser și-a trăit copilăria la poalele munților Retezat, la Râul Alb, într-un sătuc de munte. Tatăl său era german, venit din Munchen, și era director la o fabrică de cherestea din zonă. Mai târziu, familia, sărăcită, s-a mutat la Lugoj. Tatăl, fiind de origine germană, va fi deportat în Siberia. Mama sa moare, lăsându-i orfani pe tânărul de doar 17 ani și pe sora lui de 14 ani. Trebuie să vândă tot ce mai avea, inclusiv ultimul cufăr cu cărți, și se angajează ca pictor decorator pentru a se întreține. Înzestrat cu un talent remarcabil, cu dorință de cunoaștere și simț de observație, va picta, în special, teme din natură – copaci, coline, flori, brazde de pământ proaspăt arate –, într-un stil diafan, aerat, ca mai târziu compozițile sale să devină abstracte – suprapuneri de lumi organice și vegetale.

La Timișoara, unde se mută, se căsătorește cu iubita sa Ibi, descoperă arta fotografiei și noi perspective asupra artei, o abordare mai realistă, mai tehnică, mai riguroasă. Atât în pictură, cât și în fotografie va căuta să surprindă nevăzutul, misterul și bogăția lumii. În această perioadă, călătorește mult, mai ales pe cărări de munte, citește, este pasionat de muzică clasică și activează la singurul club foto din oraș. Totodată, leagă prietenii cu artiști din Timișoara și fotografi din toată țara. Își va expune lucrările de pictură și artă fotografică în orașul în care a trăit până la sfârșit: 2014, Galeria Primăriei – expoziţia personală “Suveniruri vegetale”; 2008, Galeria Pygmalion, expoziţia de grup – 3 generaţii; 2000, Galeria Art, expoziţia de grup – 3 generaţii; 1993, Galeria Casei Armatei – expoziție de pictură; 1992, Galeria Facultății Tibiscus; 1984, expoziție de fotografie, la Galeria Bastion, alături de mai mulți artiști fotografi.

A fost membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România. Domnul Robert Moser a lucrat, în anii ‘90, ca fotojurnalist la cotidianul “Renașterea bănățeană”, fiind unul dintre cei mai iubiți și admirați seniori ai presei timișorene. A fost un soț, tată, bunic mereu alături de familie, până în ultima clipă. A trăit ca un artist profund, însă discret, așa cum îi era firea, ajungând, cu demnitate, până la vârsta de 90 de ani.

Dumnezeu să îl odihnească!