Worschtkostprob 2020 tradiție și cârnați FOTO-VIDEO

    148

    Căminul cultural din localitatea timișeană Biled a răsunat la acest mijloc de februarie, de muzică de fanfară, ca la marile Kerweih-uri de pe timpuri. Dar de fapt era cu totul altceva. Mesele înbelșugate pregătite ca pentru o nuntă erau încărcate până la refuz de mezeluri, ca la o expoziție de specialitate. Dominau cârnații. Și mai întunecați de uscăciune și mai înbujorați de la piparca roșie din compoziție dar și unii foarte proaspeți ca ieșiți acum din mașina de presat. Dar mesele erau pline și de alte bunătăți: brânzeturi galbene și fine ori de cea mai proaspătă de culoare albă ca zăpada. Măsline, părădaise și pipărci ca în miezul verii. Totul arăta o organizare impecabilă mult peste orice stele Michellin sau de alt soi de peste hotare.

    De fapt, chiar era o adunare a celor mai iscusiți meșteri măcelari și mezelari ce încă mai știu să prepare cârnații, dar și alte mezeluri, după metode ancestrale, ce au dus faima lor departe. Totul este simplu și gustos și te duce cu gândul în urmă la copilărie. Era o mândrie a gospodarilor din satele șvăbești să le aprecieze cineva muncă din preajma Crăciunului. Pe la final de ianuarie sau început de februarie cârnații erau numa bine afumați și uscați (dar nu prea tare) pentru a fi gustați.

    Ce poate să fie comun unei pagini de ziar și unor cârnați apetisanți de casă care au exact cât trebuie atât boiaua de ardei cât și usturoiul și piperul. Adică nici prea puțin că atunci vorbim de mezeluri pentru bolnavi dar nici prea mult că nu mai are produsul nici un gust. Vechiul obicei al gospodarilor șvabi de a a-și gusta producția în comun cu vecinii și prietenii alături de un pahar bun de Schaps de prune ori ceva vin alb și sec de Teremia a trecut la o etapă superioară și a fost preluat de jurnaliștii germani de la ziarul local din Timișoara. Adică mezelul și ziarul merg împreună nemaipomenit. La pauza de masă de pe timpuri după ce citeai ziarul acesta era impăturit cu grijă și peste cîteva zile era folosit la impachetat o altă ujină.

    Exact acest vechi obicei șvăbesc este reluat an de an de către redactorii săptămânalului de limbă germană „Banater Zeitung”. Ei organizează an de an, după anii 90, așa numitul „Worschkoschtprob” ori „Degustarea cârnaţilor bănăţeni”. De fapt, obiceiul este mult mai vechi. Se pierde în negura timpurilor (după cum glumește un hâtru ce știe multe) cam de la începutul anilor 1970.

    Cei ce țin la exactitate parcă își aduc aminte că prima ediție ar fi fost în anul 1972 la o ideea a redactorului-șef de atunci, poetul Nikolaus Berwanger.

    Cititorii ziarului local german, „Neue Banater Zeitung” (NBZ) trimiteau câte un cârnaț de casă la redacție. Ziariștii le degustau alături de un pahar de vin și dădeau note mai în glumă mai în serios ca la un adevărat campionat. Juriul de specialiști erau chiar redactorii. Ziua desfăşurării evenimentului era publicată doar în NBZ, fapt pentru care participau doar cititori ai ziarului. Pentru ziar era un bun prilej de strângere a relaţiilor dintre redactori şi cititori. De fapt și acum după ani ăasta este unul din principalele motive ale obiceiului. De a strânge comunitatea tot mai mică a șvabilor în jurul ziarului ce încă mai aduce știri în limba lor.

    De la un an la altul evenimentul capăta amploare și devine tradiție. Mai cu seamă paharul de vin nu prea era pe placul șefilor mai mari dar era tolerat tacit. . Concursul a fost întrerupt pe timpul comunismului, în 1985. Nu prea cadra cu viziunea unor politruci zeloși din conducerea județului. Era aproape o răbufnire de normalitate într-o lume ce nu mai avea nimic în regulă.

    Sărbătoarea ce a devenit obiceiul degustării are deci o vechime de „câteva decenii” pentru minoritatea germană din Banat. Dar nimeni nu a consemnat exact anul. Unii contestă acel an 1972. De fapt nu mai nici o importanță.

    După schimbările aduse de anul 1989 și viața etniei germane a căpătat alte făgașe. Migrația ilegală dar uneori și legală ( pe bani mulți) către occident din anii 70 și 80 a prins o și mai mare amploare. Multe mii, ori zeci de mii, de germani din toate colțurile țării au plecat spre vechea patrie de unde au venit cu sute de ani în urmă. Fenomenul a prins proporții de masă. Unii plecau să-și reîntregească familiile. Alții pur și simplu erau sătui de raiul comunist. Tot mai puțini reprezentanți ai etniei au rămas. Era imperios important ca tot ce mai putea fi salvat din vechile tradiții să poată fi recuperat. Chiar și aparent banala degustare de cârnați merita a fi reluată ca un fapt de viață și de socializare.

    Începând cu 1995, publicaţia „Banater Zeitung” a decis să organizeze o manifestare publică, mizând în continuare pe pasiunea bănăţenilor pentru cârnaţi. Era o reînviere a vechiului obicei din epoca trecută. S-a ajuns la concluzia că nu tot ce era vechi era și nociv. Ce poate fi mai interesant decât să se adune cititori și ziariști în jurul unor probe de cârnați alături de meșterii locali.

    Timpurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat dar obiceiul a rămas. Chiar și ziarul s-a schimbat. Vechiul ziar județean „Neue Banater Zeitung” a devenit din anul 1993 supliment săptămânal al cotidianului de limbă germană de la București „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien” sub numele de „Banater Zeitung”. „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien” este, după cu spun specialiștii, singurul cotidian de limba germană cu apariție regulată de la vest de Viena, mult în afara spațiului germanic. Succesul înregistrat la fiecare ediţie au participat sute de prieteni ai ziarului, a înlesnit mult continuitatea manifestării, pe care numeroase firme o sponsorizează cu generozitate. În urmă cu câţiva ani s-a decis să se ajungă mai aproape de producătorii de cârnaţi din Banat, dar şi de cititorii ziarului german.

    Astfel, după ce mulți ani evenimentul a avut loc doar la Casa „Adam Müller Guttenbrunn” din Timișoara, s-au organizat manifestări de acest gen și în localitățile din zona de răspândire a ziarului. Au fost ediții la Sânnicolau Mare (2012), Lugoj (2013), Sântana (2014), Radna/ Lipova (2016), Bocșa (2017), Șag (2018) și Buziaș (2019). Evenimentul din acest an de la Biled a fost organizat în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din Banat, Forumul Democrat al Germanilor din Biled și Primăria Biled.

    La eveniment din acest an au luat parte 40 de mostre de cârnați. Care de care mai apetisante și mai echilibrat amestecate. Participanţii cu probe de cârnaţi din propria gospodărie, abonaţii ziarului Banater Zeitung şi invitaţii. De câteva ediții nu au mai venit la jurizare marile firme de prelucrarea cărnii ci doar producătorii casnici.
    Evenimentul a fost deschis de oaspeții de onoare ai zilei. Consului general al Republicii Federale Germania Ralf Krautkrämer a apreciat în mod deosebit că astfel de prilejuri de socializare și de păstrare a tradițiilor încă mai există la noi în Banat. De asemenea a recitat câteva versuri în dialectul său natal de acasă. Momentul a fost deosebit de aplaudat de public.

    Ovidiu Ganț, cel ce reprezintă minoritatea germană în Parlamentul României, a mizat mult în vorbele sale pe interculturalitatea specifică locurilor noastre. Crede că acest fapt, de apreciere reciprocă a culturii celeilalte etnii, este cheia unei conviețuiri armonioase.
    Ioan Fernbach, ca președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Timişoara, a urat ca etnia pe care o păstorește să dăinuie cât vor fi cârnați pe aceste meleaguri.
    Primarul localității, Cristian David, crede că localitatea sa este un exemplu de bună conviețuire a celor două etnii majore ce și-au împrumutat reciproc din obiceiuri. El a urat bun venit concurenților veniți din diferitele părți ale regiunii noastre.

    La fel un bun venit și un îndemn la distracție a venit și de la președintele Forumului din localitate Adam Csonti. Dânsul era destul de încrezător în calitățile produselor cu atât mai mult cu cât însuși fratele său a prezentat o probă în concurs. Aceasta avea să se dovedească de o calitate excepțională ca dovadă că și câștigat un loc fruntaș.

    Ca la orice mare concurs de indiferent de concurenți și de probe cel mai important este un juriu experimentat și imparțial ce nu poate fi corupt sub nici o formă. Președintele juriului a fost binecunoscutul cunoscător al științei „cârnățologiei” de pe meleaguri bănățene profesorul doctor Ioan Hațegan cercetător științific la Filiala timișoreană a Academiei Române. Doar cineva foarte naiv poate crede că între știința istoriei medievale și a arheologiei și arta de a prepara un bun mezel nu există nici o legătură! Legătura este foarte evidentă dar nu o vom dezvălui acum din motive strategice. Din juriu mai pot fi nominalizați și E. S. Ralf Krautkrämer, doamna Ramona Lambing și viceprimarul Gheorghe Baba.

    Ca să demonstreze că păstrarea obiceiurilor svăbești un grup de tineri ce activează în ansablul de dansuri populare au încântat asistența cu dansuri germane de la câmpie.
    Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Organizarea impecabilă s-a suprapus peste o calitate deosebită a produselor și voia bună a oaspeților. Bazându-se pe știința și rutina în meserie pe care o stăpânește dar și o mică doză de noroc au arătat că la prepararea cârnaților nu mai are nici un fel de secrete, câștigătorul de anul acesta este un multilaureat ce an de an ia cel puțin un premiu. Gică (Timotei) Țintoi din Satchinez duce mai departe meșteșugul bunicului și a tatălui său. Dar nu mai știe numărul premiilor luate. Este foarte încântat de faptul că nepotul său deja are aplecare spre acest meșteșug în ciuda anilor fragezi. Poate în timp va deveni și el un meșter priceput.

    Are foarte multe premii. La o ediție cu ceva ani în urmă a înscris trei mostre diferite în numele său a părintelui și bunicului său. Toate trei au fost apreciate cu cele trei premii principale puse în joc.

    Dar cea mai mare distincție (mai mult de ordin morală) a fost faptul că a fost invitat ca la un Crăciun să prepare mezelurile pentru petrecerea Casei Regale.

    „Nu doar diplomele astea contează. Ci faptul că cei de la Casa Regală a României au solicitat să le prepar eu cârnaţii de Sfintele Sărbători, asta a fost cea mai mare satisfacţie pentru mine și familia mea”, a declarat Gică Ţintoi cu diploma din acest an în brațe.
    Pentru că laurii se cuvin de drept celui mai înfocat adept și susținător al acestui eveniment gastronomic dar și de suflet ce este Siegfried Thiel, redactorul șef al publicației Banater Zeitung, iată ce a declarat dânsul după o zi de bucurie și distracție pentru alții dar de muncă asiduă pentru toată echipa sa.

    „Eu nu mă bucur că s-a terminat. Eu rămân cu un ușor regret că nu mai pot trăi acele ultime două zile de pregătire și ziua propriu zisă a evenimentului. Pentru că este o plăcere să vezi cum se interesează lumea de ce facem.

    Este o bucurie să lucrezi cu comunitatea germană, să vezi cum se interesează lumea, de la omul care vine şi pune mâna să ajute, să sprijine evenimentul, fără el nu poţi să o duci la capăt, până la primar şi consiliul local care ajută cu tot ce pot. Cândva, în alte părți, au început cu jumătate de porc, acum au tăiat un porc întreg, ne-au sprijint din plin, noi mergem acolo unde vedem că cei din comunitate ne doresc, unde aceasta nu crede că doar căutăm un loc unde să ne ţinem evenimentul, ci acolo unde comunitatea consideră că venim să le oferim ceva. De aceea am venit la Biled”, a explicat Siegfried Thiel unul din secretele succesului și a acestei ediții a Worschkoschtprob.

    „Dacă la prima discuție din noiembrie sau decembrie simțim că suntem doriți acolo în acea comunitate atunci mergem cu mare plăcere. Astfel le putem oferi un eveniment poate la fel de mare ca și ruga din acel sat. Trebuie să simți când ești dorit. ” a mai adăugat cu entuziasm Thiel.

    LĂSAȚI UN MESAJ