Nu mai ştiu cine va fi campioană. Acest foileton este scris în seara în care Argentina vrea să se califice, să-şi părăsească grupa, să deguste ferice statuia de ciocolată a lui Lionel Messi. Sau publicaţia noastră iese la lumină în ziua în care Germania, sau Argentina, sau Spania sunt pregătite să ia trofeul? Dl Valentin, autor a două romane vesele, îmi spune că, totuşi, Argentina va fi campioană. Nu se poate cupă mondială fără Messi. Pe urmă se gândeşte puţin şi zice: uite că se poate. De la campionatul mondial transmite unul şi altul, nu cel mai bun al nostru, care e Radu Paraschivescu. El e şi romanicier, şi povestitor, şi, dacă te uiţi la televizor, face ordine în limba română. Ne învaţă să vorbim corect. Iar ştiinţa fotbalistică a domniei sale e fără egal!!!
Domnul Valentin stă o clipă, e o fiinţă cugetătoare, apoi oftează: da, dar în fotbalul românesc omul de sus e Dumitru Graur. Ai citit ce-a scris Radu Paraschivescu despre analfabetul acesta? Despre conflictele lui Dumitru Graur cu limba română?
Încerc să-l potolesc, tăticul lui Dumitru Graur a fost unul dintre marii lingvişti români, aşa că poţi să bănuieşti că, totuşi, datorită lui Radu Paraschivescu comenteză, de la Moscova sau de la Kazan, Florin Mihoc. Pe care ilustrul prozator Radu Paraschivescu îl ţine în laude. Ei, îi spun, Florin Mihoc e foarte bun, îl ascultăm la Timişoara. Dar Dumitru Graur e atotputernic, e atotpretutindenesc!!! E istorie! Da, zice Valentin, ţi-am citit Arta paricidului la români, aşa că…
Sunt sigur că domnul Paraschivescu n-a vrut să zică o vorbă despre paricid. Despre Dumitru Graur şi Alexandru Graur. Despre cea mai frumoasă carte fotbalistică scrisă la Timişoara (sau la Craiova), UNIVversuri, de Adrian Bodnaru, Radu Paraschivescu scrie cu laude mari:
„Scrisă cu graţia pe care o dăm talentul, poezia lui Adrian Bodnaru are nu doar şpiluri şi licăriri. Nu are doar cifruri şi aluzii. Nu are doar har şi respiraţie veselă. Are ecou. Sau ecouri. Dacă pui urechea, după «UNIVversuri» auzi «versuri, versuri» (…). Căci, în vremurile pe care le giuvaergeşte Adrian Bodnaru…”
Erudiţia fotbalistică a lui Radu Paraschivescu mi se pare fără egal. Cel puţin când e vorba de Craiova poetului Adrian Bodnaru. Iar talentul literar, mereu în ofensivă. Dacă în numărul trecut al revistei scriam despre tăticii, mămicile şi bunicile din literatură, e bine să rămânem la ai noştri, şi nu la cei care ilustrează, ca Dumitru Graur, arta paricidului la români.