În centrul Italiei, mii de oameni au rămas pe drumuri şi trăiesc un coşmar care e departe de final. Se tem că nu se vor mai putea întoarce niciodată în micile localităţi în care îşi duceau viaţa. E puţin probabil ca acolo să se mai poată reconstrui ceva. La fel s-a întâmplat şi în L’Aquila, după cutremurul de acum şapte ani – cei care au rămas atunci fără case trăiesc şi acum în locuinţe temporare. 28 de români sunt în tabăra de sinistraţi instalată în apropierea de locul dezastrului. În 2015, în Amatrice locuiau 77 de familii de români.

Cei care locuiesc în taberele de sinistraţi sunt dependenţi de ajutoarele venite de la voluntari şi de la autorităţi. În Italia, dar şi în alte ţări, au fost începute numeroase campanii de donaţii pentru cei din zonele calamitate.

Fulvio Barbagallo, voluntar: „Primim ajutoare alimentare, haine şi alte lucruri necesare. Jucări pentru copii, pături…”

Autorităţile italiene vor începe o anchetă pentru a vedea de ce au căzut unele clădiri noi, care ar fi trebuit reziste la cutremure. Sunt suspiciuni că nu s-au folosit cele mai bune materiale de construcţie.

Pietro Grasso, preşedintele Senatului Italiei: „Este o parte a ţării, cea a speculanţilor, cea a infractorilor care se dau antreprenori sau antreprenorii care devin infractori. S-a întâmplat la L’Aquila, trebuie să încercăm să prevenim acest fenomen. Sunt prezenţi infractori care preiau contractele şi dacă nu suntem atenţi, folosesc mai mult nisip decât ciment.”

În ciuda promisiunilor venite de la oficiali, localnicii din zonele calamitate se tem că satele şi oraşele lor istorice, care atrăgeau turişti din toată lumea, nu vor mai fi niciodată aduse la viaţă. Şi au şi motive să creadă asta – şi alte zone din Italia, puse la pământ de cutremure în urmă cu mai mulţi ani, au rămas pustii şi sunt încă pline de ruine.

Sursa: DIGI24.ro