UNIVversuri

84

Colofon bis

Ilie Balaci

(1956–2018)

E duminică, meci-i,

douășunu, cât ai

tăi cu-ai lor de driblat,

în octombrie,-n vecii

vecilor — de ce, vai!,

azi pe tine-ai uitat

 

să te numeri? — „Gentile”,

de ți-ai fi, dimineață,

fost, c-un 11:15,

pe tricou, câte i le

ai fi spus, chiar în față,

lui și morții, când prinși pe

 

stângul, dreptul greșit,

viața-ți dându-le „printre”

și „pe lângă” trecând-o,

c-un mai vechi apetit,

ai fi-adus-o să intre

iar în Vita del Mundo.

 

Dar a fost matineul,

înserat acaju

dintre-acum și apoi;

fost să fie cum eu îl

neștiam: să ieși, tu,

în minutul șaișdoi?!

 

Ai ieșit ca etern

junior, lângă mamă,

doar să intri-n echipa

celor mari, ce-și aștern

când iubesc, mai cu seamă,

peste vise, risipa.

 

Cei din cei pentru care

nouăzeci de minute

viața e te așteptă

să le strigi, pe culoare:

„Dă-mi-o mie și du-te!”,

astă-seară, în șoaptă.

 

Astă-seară e Zoli -—

ce un-doi-uri veți face!

e și Nae,-i Costică —

ce mai, ca-n curtea școlii,

pase la patru ace

veți schimba pe-„una mică”

 

de turnat și în halbă,

și-n picioare de îngeri,

căci Minunea și-un an ne

sunt în literă albă

scrise, cum Văi de Plângeri

sunt la noi stadioane!

 

Tu „Centralul” în Cana

Galileii cu nuntă

prefăcuta-i — ori-ori! —,

iar gazonul, de cana

miri cereau că un nun dă

să deguste, în flori.

 

Și de-acum, și de-aici,

înainte, Ilie,

de la stopul în piept,

î-n-a-in-te — ce zici?,

nu e mult și se știe! -—

pân’ la stopul pe piept.

LĂSAȚI UN MESAJ