Unul dintre cei mai apreciați gastroenterologi din Timișoara, doctorul Ioan Musta, fratele medicului infecționist Virgil Musta, lansează un nou apel la responsabilitate și rațiune:

„Așa cum am promis,revin cu câteva observații legate de medicina de familie.

Îmi aduc aminte, încă din copilarie, că într-o comunitate redusă (cum era mediul rural) persoanele importante erau popa, medicul, profesorul, milițianul și eventual câte un secretar de partid. Aș spune chiar că, popa și medicul, beneficiau de un respect suplimentar din partea celorlalți, normal, pentru că tuturor le era frică de boli și de Dumnezeu (chiar dacă, atunci, comunismul și religia erau noțiuni divergente).
Nu știu dacă și astăzi au rămas aceleași modele umane. Poate au fost înlocuite cu concetățenii noștri, care au palate, pleacă la muncă ”cinstită” în străinătate și ne onorează cu prezența și civilizația lor de sărbători. Poate avem ca model un investitor privat (legat sau nu de sfera politicului), ce-și plimbă Mercedesul pe ulița satului și etalează mândru Rolexul și costumul de firmă obținute tot din muncă ”cinstită”.
Medicul de atunci avea noțiuni de epidemiologie, de medicină internă, de chirurgie, se deplasa la domiciliu și de multe ori era nevoit să rezolve cazuri care, astăzi, sunt rezolvate la nivel de specialiști. Era nevoit să facă toate astea pentru că în vremurile de atunci, lucrurile se mișcau mai încet, nu beneficia de toate avantajele ”evoluției”, telefoane mobile, rețele de socializare, protocoale de lucru, internet etc.
Nu numai că avea noțiuni medicale din toate specialitățile, dar cunoștea și oamenii din comunitate, le cunoștea viciile, știa cât erau de curați și unde erau posibile focare de infecție.

Medicul de atunci este medicul de familie de azi, fie că se găsește într-o comunitate rurală sau într-o zonă limitată din oraș.

Termenul de medicină de familie este foarte bine ales pentru că, în mod normal, el trebuie perceput ca făcând parte din familia ta, cunoaște mai mult decât bolile tale, cunoaște obiceiuri, secrete, lucruri ce țin de intimitatea personală.

Într-o societate normală, medicina de familie, ocupă locul pe care îl merită în societate. Ea reprezintă baza piramidei sistemului sanitar. Din păcate, de cele mai multe ori, nu vedem decât vârful piramidei, acea mulțime de profesori, multiplicați la xerox în ultimele decenii.

La nivelul medicinei de familie se poate rezolva 70-80 la sută din patologia cronică și acută, cu costuri mult mai mici decât prin spitalizare.

Tot la nivelul medicinei de familie se poate duce adevărata luptă de profilaxie. Toata lumea știe că profilaxia, pe lângă efectul benefic asupra sănătății, aduce și economii.

Dacă responsabilizezi medicul de familie, dacă îl stimulezi și dacă îi cuantifici corect activitatea, toate astea se pot întâmpla.

În prezent medicul de familie are un statut privat, marea majoritate sunt persoane fizice autorizate, dar sursa de finanțare provine tot de la stat, mai exact de la Casa de Asigurări de Sănătate.

Au foarte puține alte posibilități de finanțare. Parte din venituri provin din așa-zisa listă ”per capita”, adica numărul de pacienți pe care îi păstoresc, iar restul finanțării se face în funcție de activitate, adica ”per servicii”.

Chiar dacă statutul lor este parțial privat, au fost nevoiți să învețe cum să-și administreze cabinetul, să poată plăti asistenta, femeia de serviciu, să-și asigure cele necesare desfășurării activității, să aibe grijă de lucrurile aflate în dotare pentru că le-au obținut pe banii lor, să plătească taxe la stat.

Dintotdeauna, s-a pus problema numărului optim de pacienți pe care să-i înscrie pe listă, minimele stabilite de-a lungul timpului, fiind între 500-1.000 de pacienți. Dacă înscrii prea mulți pe listă, peste o anumită limită, Casa de Asigurări plătește mai puțin per pacient. Cu toate astea au fost medici care au înscris 4.000-5.000 de pacienți, mult peste limita superioară, pentru că astfel nivelul încasărilor creștea.

Din experiența noastră un număr optim este în jur de 1.000-1.200 de pacienți, condiții în care ai timp să-i consulți când vin la cabinet, poți să-i programezi și eviți aglomerația din sălile de așteptare. Dacă ai mulți pacienți, calitatea actului medical scade progresiv, iar rezultatele sunt pe măsură.

PARADOXAL, daca alegi varianta civilizată, cu un număr redus de pacienți și faci medicină de calitate, veniturile sunt la limita existenței. Dacă alegi să înscrii mulți pacienți pe listă, nu prea mai faci medicină, în schimb, ajungi să câștigi substanțial.

Poate ar fi util să găsim și alte criterii de finanțare. De exemplu, după numărul de zile de spitalizare de care au avut nevoie pacienții tăi, cu cât mai puține zile, cu atât finanțarea să fie mai mare.

Ce s-a întâmplat în medicina de familie în perioada asta ciudată prin care trecem?

Am scris data trecută că focarele de epidemie le reprezintă spitalele care tratează urgențele medico-chirurgicale și sunt spitale de suport pacienți COVID-19. Alte focare, mult mai mici, dar și mult mai multe, o pot reprezenta cabinetele de medicină de familie, pentru că se pot aglomera pacienții bolnavi în sălile de așteptare.

Ce au facut medicii de familie?

Cazuri izolate, au închis taraba, s-au ascuns de frică acasă și au lăsat pacienții lor de izbeliște. RUȘINE LOR!

Un număr foarte redus, nu au închis cabinetele, dar au lăsat doar asistenta și asigurau servicii medicale doar telefonic. Un pic cam greu să faci medicină pe telefon, sau să te mulțumești în a fi dispecer către alte servicii medicale.

Marea majoritate a medicilor de familie, nu și-au abandonat a doua familie, pacienții. Au înțeles că nu îi ajută nimeni și dacă nu își iau propriile măsuri de protecție împotriva COVID-19, vor deveni focare epidemiologice.

Au redus programul la cabinete.

Au asigurat consultații telefonice, ca să nu oblige pacienții să se deplaseze, atunci când patologia a permis.

Au menținut și consultațiile la cabinet.

Au redus durata unei consultații ca să nu se expună.

Au făcut programul, în așa fel, încât să permită adresabilitate cu prioritate a bătrânilor între orele 11-13.

Au făcut ore aparte de consultații la bolnavii respiratori, ca să nu se intersecteze cu ceilalți pacienți.

Au făcut rost pe propriile relații de tot ce au avut nevoie pentru protecția împotriva COVID-19. Cu alte cuvinte, s-au autogospodărit, s-au autoprotejat și nu i-am prea văzut să se plângă din cauza asta. BRAVO LOR!

Ce au facut autoritățile pentru ei?

Am confirmarea! Răspunsul la întrebarea referitoare la numărul de echipamente primite de la nivel central este ”ZERO”.

Cate ordine de la nivelul central s-au adresat medicilor de familie?

Cate recomandari au primit de la nivel central care sa-i ajute sa-si organizeze activitatea in contextul COVID-19? (au fost cateva)

De cate ori s-au deplasat cei de la Directia de Sanatate, cu epidemiolog, sa-i indrume cum sa-si organizeze activitatea?

Nici nu stiu cum ar fi putut sa o faca. Ar fi avut nevoie de cel putin zece ori mai mult personal angajat,bca sa asigure vamile, aeroporturile, autogarile, spitalele, zonele de carantina, cand sa mai mearga si pe la medicii de familie? Din nou am fost prinsi nepregatiti si nu numai noi, chiar si tarile pe care le dorim ca modele. Am din nou sentimentul acela, cand a venit iarna si autoritatile locale se mira ca ninge.

In conditiile actuale de izolare, cand toate activitatile sportive au fost oprite, am auzit la televiziuni si radio, mai multe stiri sportive, decat cuvantul medicina de familie.

Fac o mica paranteza. Zilele trecute, cand ma aflam la unul din marile magazine, pentru aprovizionarea familiei, am constatat, cu bucurie, ca 70-80 la suta din cumparatori aveau masca si pe moment am fost foarte mandru de atitudinea oamenilor, care fara sa fie fortati, au decis, in mod civilizat, sa se autoprotejeze. Apoi, mi-am dat seama ca toti aveau masti chirurgicale simple, care nu se gaseau in comert si spitalele duceau lipsa si m-am intrebat cum se poate? Mi-a scapat un zambet si mi-am dat singur raspunsul: traim in ROMANIA!!

UNDE V-ATI ASCUNS MEDICI DE FAMILIE ?
SCUZATI-NE VA ROG, NU VOI V-ATI ASCUNS, NOI NU V-AM OBSERVAT !”