Dacă vrei să arunci o bombă peste sufletul gingaș, dar fălos al timișorenilor — de să nu se mai știe bine pe unde intră Mehala în Cetate sau cum se pierde Cetatea în Iozefin—, nu faci mai mult decât asta: aduci un manager city de la Bucale. Sigur că se poate și mai rău, adică să fie oltean, dar dl Dominic Fritz a evitat la mustață o asemenea tragedie fiindcă alesul se numește Creiveanu, și nu Craioveanu. A fost o mișcare atât de stângace pentru „neamțul nostru” atunci încât, credeam eu până la declararea carantinei, de acum înainte, aproape tot ce va urma în biografia sa de primar al Timișoarei va fi privit prin lentila acestei „trădări”.

Dar realitatea, ca o nesimțită, insistă mereu că să ne demonstreze că e loc de mai rău. Așa că, dacă vrei să vezi cum cade peste toată suflarea timișoreană nu o simplă bombă, ci una atomică, atunci e de ajuns să spui așa: „Am votat cu inima foarte grea pentru această carantinare”. Fix la finele acestei fraze — în opinia mea oneste și pe deplin responsabile — s-a dezlănțuit atacul concertat asupra lui Dominic Fritz. Asta fiindcă tâmpenia primitivă, disperarea agenților economici, fragilitatea sufletească a populației, făloșenia locală, dar și un odios joc politicianist din partea PNL-ului s-au luat în brațe deversând pe aceeași conductă a înjurăturilor, blestemelor, acuzelor și scenariilor aberante.

Evident, înainte de orice, aici este vorba despre o dublă frustrare, dintre care una e reală, obiectivă, în timp ce a doua, în opinia mea, întreține, mai degrabă, un imaginar păgubos. Cum să nu fii frustrat, mai întâi, fiindcă Timișul, Timișoara e un loc în care se fac mult mai multe teste față de alte regiuni! Și, ca atare, e la mintea cocoșului că avem mai multe cazuri de infectări. Dar, mai ales, a doua frustrare e una endemică aici, în Banat, și se referă la faptul că recomandarea de carantinare vine de la Bucule. Iar noi, bănățenii, considerăm acest lucru ca o jignire pe care o resimțim personal.

De ce însă toate aceste reacții supradozate s-au revărsat doar peste Dominic Fritz? Fiindcă psihologia de mahala ne învață că nu există scuipat pentru un vinovat colectiv, abstract, sub formă de comitete, comiții. Vinovatul trebuie să aibă față, identitate și să se ridice la înălțimea expectorației de detestare. Iar Dominic Fritz are exact măsurile necesare — la costumul de naiv cavaler, la redingotă și condurii politici — pentru a deveni candidatul ideal la rugul din centrul orașului unde să ardă, firește, la foc molcom de lemne și rumeguș umede. Două săptămâni, cel puțin, cât e duios estimată și carantina.

Degeaba ar scrie 1000 de oameni de bună credință că o asemenea decizie nu poate fi luată de către primarul orașului, ci de Comitetul Județean de Situații de Urgență, cu 30 de voturi, degeaba ar scrie un milion de condeie încă sănătoase la minte că valul trei al pandemiei este cu muuuult mai periculos decât cel precedent, degeaba ar citi toți năucii că pacienții din Timișoara sunt transportați deja din 8 martie la Arad, degeaba ar afla de la dr. Virgil Musta că „zilnic la spitalul Victor Babeș sunt evaluate circa 100 de persoane din care 20 sunt internate pentru că au nevoie de oxigen. Spitalul e plin”. Nimic din toate astea nu ar conta. „Ai dezamăgit rău de tot”, „ai trădat”, „pleacă!”, „v-am spus noi că nu e nimic de capul lui”, „cifrele din noiembrie erau tot așa” etc. etc., urlă mulțimea aceeași litanie medievală.

Și, fiindcă deja liberalii au spus ferm că nu au agreat carantina, parcă văd cum jandarmii județului (liberal) vor salva din mâinile poliției locale (useriste) timișorenii cu bot fără mască. Care, apoi, firește, vor chiui în limba șoșoacă.