Timișoara, de cel puțin două decenii, suferă crunt din cauza traficului infernal de pe aproape toate străzile, fie ele centrale, ori chiar și din cartierele mărginașe. Nici acolo nu sunt suficiente locuri de lăsat mașina în așteptare. Locuri de parcare nu sunt suficiente mai nicăieri, în Timișoara, după cum poate depune mărturie orice șofer grăbit. Aceștia, zi de zi, duc o adevărată bătălie pentru a găsi un loc de parcare. Nervii se întind la maximum, apar discuții în contradictoriu și sunt pomenite neamurile edililor. Nu sunt puține cazurile în care conducătorii auto sunt nevoiți să dea ocoluri repetate în zona lor de interes. Și nimic!
Sigur că se pot da sfaturi. Unii spun că e mai potrivit să alegi să mergi pe jos. Dar nu în toate cazurile este posibil. Se mai face referire și la transportul în comun. În orice aglomerare urbană normală, cu conducători responsabili, acest transport comunitar este o parte a soluției. Dar la noi cu greu poate fi considerat transport în comun ceea ce oferă municipalitatea. Linii aglomerate, tramvaie ce vin din an în paști fără a respecta nici un fel de grafic, linii desființate, deraieri și defecțiuni, toate aduc a lumea a treia și nu au ceva în comun cu civilizația.

Cam orice politician ce a dorit câte un post în oraș sau județ a deșertat sacul cu promisiuni frumoase, dar delirante. Ba că se vor face câteva parcări etajate în fiecare cartier, ba că de fapt se vor realiza aceleași parcări dar în subteran. Oricine poate verifica că nu prea s-a făcut nimic în aces sens de către edilii orașului. Cele câteva parcări etajate ce există în oraș (destul de puține față de nevoi) sunt toate datorate câte unui investitor particular, care are nevoie de clientela sa și nu vrea să-și diminueze afacerea.

Mai există în oraș un serviciu importat cu ani în urmă de peste graniță, ce promitea că va rezolva parcarea cu taxe modice și confort sporit. Zis și … făcut! Adică nu prea s-a făcut mai nimic în afara unor stâlpi plantați strategic și niște lucrători ce filmează plini de zel mașinile și aplică amenzi. Marile investiții în noi parcări nu au fost în realitate decât câteva cosmetizări ale vechilor parcări, care au căpătat câteva linii proaspete, cu vopsea albă. Celebra firmă ce nu asigura nimic, dar lua bani, a fost reabilitată din temelii. Adică a primit un alt nume dar nu și-a schimbat năravul. Ia în continuare bani (chiar mai mulți decât înainte!) pe servicii slabe și deficitare.

Un partid minuscul aflat în disoluție are pretenții uriașe, vrea parcare dar nu vrea să plătească.

La toată tărășenia legată de parcările primitive, ce oferă servicii execrabile se mai adaugă și diverse cârdășii și manevre ale unor șmecheri care îngreaunează și mai mult situația.
Un cititor fidel al publicației noastre aduce un exemplu concret. Dar acesta nu este unul singular ci se repetă în nenumărate alte cazuri.
În plin centru, în proximitatea pieței Sfântul Gheorghe, există o anomalie semnalată de cetățeanul respectiv. Într-o clădire istorică centrală se află sediul unui partid. Cândva, era destul de important, ridicând și pretenții parlamentare. Acesta nu a mai făcut absolut nimic de mult timp. Cei ce știu mai multe spun că de fapt nici nu mai există defel. Poate totuși în acte mai figurează, dar în realitate este tras pe linia moartă a istoriei politice. Este vorba de celebrul UNPR, al și mai celebrului general-conducător de doctorate, Gabriel Oprea!
„Partidul moare dar nu se predă” ar putea fi sloganul lor. Adică nu predau locul de parcare rezervat și blocat cu o fierotanie cu cheie. Deși nu au mai plătit de mult nimic pentru dreptul de a bloca parcarea.

Tupeul de politician merge dincolo de limitele normalului. Își arogă proprietatea deplină a celor câțiva metri patrați de teren asfaltat deși nu are nici un drept. Devine agresiv dacă cineva parchează acolo. Cetățeanul ce ne povestește întâmplarea arată că blocatorul era defect și dat jos pentru câteva zile și dânsul locuind în apropiere a parcat mașina pentru o vreme. Imediat a găsit o coală de hârtie în parbriz ce îl soma să dispară! „Cine sunteți? Nu mai parcați aici!!”.

„Tupeu maxim…având în vedere că ei oricum ocupau locul abuziv. O perioadă era rupt blocatorul ăla și am parcat de câteva ori acolo, eu știam de la cineva din primărie ca ei oricum nu mai plătesc de muuult timp locul… Și atunci am trimis sesizare la primărie să primesc raspuns. Care a demonstrat că îl țin abuziv
Un loc de acest fel costă 1000lei/lună iar ei îl țin blocat de câțiva ani. Faceți o socoteală câți bani trebuia să primească primăria pe el, plus că parcând acolo nu mai plătește nici TimPark-ul”

„Am și hârtia de la primărie care spune că locul trebuia eliberat. Să fie treaba clară, cu acte doveditoare, nu vorbe” ne explică situația locatarul ce nu poate parca în apropiere de adresa sa.

Este doar un exemplu de comportament deviant al unui partid politic ce nu a făcut nimic pentru oraș dar în schimb beneficiază de avantaje nemeritate în continuare, deși, cel mai probabil, nici nu mai există formațiunea.
Primăria confirmă că acel blocator trebuie desființat dar operațiunea încă trenează.
Sitația nefiind singulară în oraș, ne întrebăm de ce nu este aplicată legea și de câte alte situații similare se mai lovesc cetățenii buni platnici ce nu au loc de șmecherii cu patalama de politician?