Ultima aventură a lui Horia Colibășanu pe Himalaya, povestită chiar de alpinist

26

Ultima aventură a lui Horia Colibășanu pe Muntele Himalaya nu s-a terminat așa cum și-a dorit alpinistul. Acesta, alături de echipa lui, nu a reușit să cucerească vârful propus. Vremea rea i-a determinat pe toți alpiniștii să întrerupă expediția.

Horia, alături de Peter și Marius, au vrut să deschidă o nouă rută spre vârful Dhaulagiri, care are o înălțime de 8.167 de metri. Ei au pornit în ascensiune fără șerpași sau oxigen suplimentar și au reușit să ajungă destul de sus. Însă vântul puternic le-a dat peste cap planurile. Așa că cei trei au decis să coboare în bază și să revină acasă.

Horia a povestit cât de dificilă a fost expediția:

”Cobor cu grijă, cu colțarii scrâșnind pe șisturile fărâmicioase, înfingându-mă din când în când în grohotișul înghețat. Deși aici ar merge și fără coardă fixă, am pus-o ca să ne mișcăm mai repede. O fracțiune de secundă și coarda de deasupra mea agață o piatră cât palma, care se rostogolește spre vâlcelul de sub mine. Peter a intrat în vâlcel de 2 minute și nu știu dacă a apucat să iasă, iar piatra a luat viteză. Urlu “Rock!” cu toată puterea rămasă între gâfăituri și sper doar să îl găsesc pe Peter neatins și cu designul sponsorilor de pe cască neafectat. Intru la rândul meu în vâlcel și observ că Marius vine repejor de mai sus.

Nu am chef de pietre așa că rapelez în salturi, iar la traversare îmi pun pioleții după gât și mă prind cu grijă de colțurile stâncoase.

Traversarea e ușoară, dar cu 20 kg în spate și zeci de colțuri ascuțite dedesubt, o alunecare nu e o opțiune. Chiar și în coarda fixă care ne ține feriți de cei 1000m de dedesubt.

Peter e ok, vine și Marius, dar îmi cade de pe rucsac unul dintre bețele telescopice de ski din carbon. Se oprește înaintea unui prag, de unde urmează o săritoare de 10 m.

Nu am chef să îl las, e scump și nu îl găsesc decât în State, așa că mă desfac din coardă și încep să cobor, cu ambii pioleți, distanța de 6m până la el. Colțarii scrâșnesc pe o placă ascunsă sub zăpadă și mă înfig în pioleți. Mai am 3m, dar hăul de sub mine arată ca naiba….

A trecut ceva vreme de când nu am mai făcut așa o expediție”, a relatat alpinistul timișorean.

Întreaga poveste o puteți citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ