În perioada interbelică, în România Mare au fost o obișnuință turneele pascale. Turnee amicale, cu participarea celor mai bune echipe românești și a unor nume mari din străinătate.
Un preambul al acestor turnee a fost înaintea Marii Uniri, în 1914, când Timişoara, aflată pe atunci în Austro-Ungaria, a trăit, de Paşti, un adevărat regal fotbalistic: două turnee la concurenţă, pe terenurile CAT şi Chinezul! În prima zi, CAT a remizat cu Selecţionata Serbiei (2-2), acelaşi scor înregistrându-se şi în partida Chinezul – TSC. În ziua a doua, CAT – NSC Budapesta 0-0 şi 33 FC Timişoara – TTC Budapesta 2-2, iar în ziua a treia, Chinezul – Northern Normands (echipă profesionistă din divizia secundă engleză) 0-1.
Turneele pascale au devenit tradiționale la mijlocul anilor ’30, organizându-se la București.
În 1934, au participat Venus, Unirea Tricolor, Ripensia şi o singură echipă străină, Kispest Budapesta, turneul fiind câştigat de timişoreni.
În 1935, turneul a avut-o invitată pe BSK Belgrad (unde evoluau legendarii Glaser şi Marjanovic), care a câştigat cu 4-3 în faţa Unirii Tricolor, dar a pierdut finala cu Venus (0-2).
În 1936, Slavia Praga (cu alți legendari, Planicka şi Puc) a câştigat cu Venus (3-1), dar a pierdut cu CAO (0-2) şi cu Ripensia (0-1).
În 1939, au participat patru echipe (câştigătoare, Venus), dar niciuna străină.
Aceste turnee au continuat și în perioada războiului. La cel din 1942 nu au participat decât echipe bucureştene (Venus, Rapid, Unirea Tricolor şi Juventus, ultima câştigând turneul), iar în 1943 au luat parte nouă echipe, dintre care şapte româneşti (Rapid, Venus, Sportul Studenţesc, Unirea Tricolor, Juventus, FC Craiova, UDR) şi două străine (Levski Sofia şi aceeaşi SK Bratislava). Levski a înregistrat un 2-3 cu FC Craiova şi un 7-3 cu Venus, iar SK Bratislava, un 3-1 cu Unirea Tricolor, un 3-2 cu Venus şi un 0-3 cu Rapid, câştigătoarea turneului. În 1941 şi 1944 nu s-au organizat turnee pascale.
După încheierea conflagrației mondiale, în 1945, se organizează turneul pascal, dar numai cu participare românească, în 1946 se ia o pauză, iar în 1947 au fost, din nou, doar echipe româneşti (câştigătoare, Carmen București, în ultimul său an de existență, înainte de a fi desființată de noua putere bolșevică).
Apoi, din motive politice, tradiţionalele turnee pascale sunt suprimate, şi nu se vor mai relua nici măcar după Revoluţia din 1989.