Cine citește excepționalul roman al lui Miklos Banfy, Trilogia Transilvană, apărut în limba maghiară, între anii 1934-1940, din păcate, în limba română doar în anul 2019, cred că găsește una dintre cheile prin care se poate deschide, aproape definitiv, poarta reconcilierii româno-maghiare.
Romanul prezintă viața nobilimii maghiare din Transilvania, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, până cu puțin înainte de începerea primului război mondial. Sunt suficiente scene în care apar și români, țărani români, ba chiar intelectuali români, luptători pentru drepturile românilor din Ardeal. În roman apar și români buni dar și din cei răi, mai mult, cei răi sunt complicii maghiarilor de aceeași calitate umană, dornici să se îmbogățească pe spinarea oricui, fie maghiar, fie român.
La un moment dat, personajul principal al romanului, un nobil maghiar iubitor de dreptate și adevăr dincolo de etnie, riscă să fie condamnat și dezonorat definitiv, în urma unui proces deturnat calomnios, mincinos, de către clica locală maghiaro-română, aflată într-o lacomă și oneroasă cârdășie. Este salvat în ultima zi dinaintea sentinței de către fiul preotului satului, care preot este principalul părtaș român la faptele samavolnice date în vileag de către nobilul maghiar. Bolnav în ultimul stadiu, probabil de ftizie, încrâncenatul tânăr român antimaghiar nu poate să accepte cumplita mârșăvie pusă la cale de notarul maghiar al comunității în complicitate cu tătăl său. În seara dinaintea sentinței, merge la nobilul maghiar acuzat pe nedrept și-i arată documentul care îl absolvă ulterior pe acesta, în față instanței, de toate minciunile pentru care a fost acuzat.
Încercând să sintetizez acest fragment revelator pentru mine, pe care eu l-am trăit intens sufletește, aș putea spune următoarele. Un nobil maghiar, care iubește dreptatea și adevărul, riscă să intre la închisoare și să fie dezonorat pe viață pentru că a apărat o cauză a românilor înșelați de unguri răi, ajutați de români așișderea.
Un tânăr student român muribund, luptător înverșunat pentru cauza românilor din Ardeal, își demască propriul tată pentru ca adevărul nobilului maghiar să fie scos la iveală.
Mesajului autorului este limpede: există un singur adevăr și o singură dreptate pentru toți oamenii, mai presus de naționalitate! Nu știu câți dintre românii sau maghiarii de azi vor citi acest extraordinar roman, de peste 1000 de pagini (N. B. Alexandru Vaida Voievod, fost prim ministru al României Mari, îl citise, entuziasmat, de 3 ori, în limba maghiară, în timp ce era arestat la domiciliu de către comuniștii români, în anii ´50!).
Prin urmare, visez la un film, coproducție maghiaro-română, sau viceversa, ecranizare a minunatei cărți, chiar la un film serial, cum este la modă acum, mai ales că filmul s-ar inspira dintr-un roman-fluviu. Sunt conștient că ”partea leului” o vor avea maghiarii…este un roman scris de un maghiar! Visez ca momentul din roman pe care eu am încercat să îl descriu, cu modestele mele mijloace, să fie prezent și în film!
Cred că doar așa, cu ajutorul limbajului artei, noi românii și maghiarii, ne vom înțelege mai bine, ne vom simți mai aproape unii de alții. Sunt aproape sigur că aceasta a fost dorința marelui scriitor al literaturii universale, Miklos Banfy.
Draga Dle. Profesor, imi pare nespus de bine in a ma afla printre cei, poate 1000 de cititori ai carti “ Trilogia Transilvana”, scrisa cu o extraordinara maiestrie sintetica de Miklos Banffy si tradusa , in sfarsit, in limba romana, cu profesionalism, de Marius Tabacu! Ca o intamplare care face legaturile generatiei noastre, am primit cartea acum vreo sase luni, cadou, de la colegul nostru istoric la UBB, prof.doc. R.G.! Am fost frapat de la bun inceput de alegerea subtitlurilor celor trei volume: Numarati, Cumpaniti, Razletiti! Citind-o, am inteles adancimea cuvintelor reprezentative ale fiecarui volum dar mai ales motto-ul generat de insiruirea lor! ( n.b.- Uniunea Scriitorilor a desemnat-o cartea anului 2019!).
Cu siguranta ca repunerea pe tapet a discutiilor asupra tratatului de la Trianon nu trebuie atribuita politicului, nici atat a “ geopolicului”! Mai ales in actualul context al proiectului europeean in care toti suntem implicati…Si, cu siguranta ca in acest proiect, cea mai buna cale de reconciliere este arta, cultura, sportul dar mai ales mintea deschisa a oamenilor: maghiari si romani!
Probabil ca proiectul european “ oras cultural european 2021” a ales Timişoara si din acest motiv!