Trei zile în scaunul cu rotile prin Timișoara – lacrimi, furie, frustrare

50

Experimentul Anei Munteanu de a circula timp de o săptămnă prin oraș numai în scaun cu rotile a ajuns la ziua a treia. Odată cu asta au apărut și dezamăgirea, frustrarea și chiar lacrimile de neputință, spune Ana. Aceasta s-a lovit de munlte obstacole imposibil de trecut de un om în cărucior. Problema este că acestea au fost întâlnite în zone unde recent s-au modernizat poduri sau pasaje.

Pentru a treia zi, Ana a ales traseul Pasajul Jiul (lucrare recentă) – Gara de Nord – Pod Dragalina (lucrare nou-nouță).

”Așa cum o să vedeți în video, lacrimile sunt de neputință. Frustrare și furie pentru că orașul nostru a ratat șansa să aibă niște lucrări noi extraordinare. În schimb, avem niște lucrări unde cei mai vulnerabili participanți la trafic sunt desconsiderați, unde doar dacă ai mașină te simți respectat. Timpii la semafor sunt gândiți doar pentru fluidizarea traficului nu și pentru traficul pietonal, trecerile de pe trotuar pe carosabil și iar pe trotuar – sunt imposibil de parcurs fără ajutor. Au fost zone în care am rămas efectiv blocată până la venirea unor oameni faini care mi-au dat o mână de ajutor și m-au trecut strada/scos din șanț”, a transmis Ana Munteanu.

În urma experienței deloc plăcute, au apărut și primele întrebări la care Ana și comunitatea timișoreanăă așteaptă răspuns.

”1. Are rost să mai continui acest experiment sau recunoaștem, sincer, că Timișoara este un oraș închis pentru persoanele cu dizabilități?

2. Cine este responsabil pentru că persoanele cu dizabilități nu se pot deplasa în condiții decente prin oraș? Și cine este responsabil pentru că, atât la Pasajul Jiul, cât și la Podul Dragalina, s-au realizat lucrările așa cum s-au realizat?

3. Ce măsuri imediate se vor lua în legătură cu această situație?”, sunt întrebările adresate administrației Robu.

Ana este atât de dezamăgită încât se gândește chiar să încheie experimentul mai devreme. Imporntant este ca efortul depus de ea să nu rămmână fără replică din partea autoritățile locale.

Ziua 3 – LACRIMI, FURIE, FRUSTRARE și câteva cereri clare pentru administrația publicăPasajul Jiul (lucrare recentă) – Gara de Nord – Pod Dragalina (lucrare nou-nouță)Așa cum o să vedeți în video, lacrimile sunt de neputință.Frustrare și furie pentru că orașul nostru a ratat șansa să aibă niște lucrări noi extraordinare. În schimb avem niște lucrări unde cei mai vulnerabili participanți la trafic sunt deseconsiderați, unde doar dacă ai mașină te simți respectat.Timpii la semafor sunt gândiți doar pentru fluidizarea traficului nu și pentru traficul pietonal, trecerile de pe trotuar pe carosabil și iar pe trotuar – sunt imposibil de parcurs fără ajutor.Au fost zone în care am rămas efectiv blocată până la venirea unor oameni faini care mi-au dat o mână de ajutor și m-au trecut strada/scos din șanț. M-am gândit mult dacă vreau sau nu să vă arăt o Ana în lacrimi și furioasă. Recunosc că nu mă simt bine afișându-mă așa, dar la naiba – dacă eu, o persoană sănătoasă, tânără, puternică… sunt adusă în această stare, atunci oare ce simte o persoană a cărei viață depinde de scaunul cu rotile?!Cererile/întrebările pentru PMT sunt următoarele:1. Are rost să mai continui acest experiment sau recunoaștem, sincer, că Timișoara este un oraș închis pentru persoanele cu dizabilități?2. Cine este responsabil pentru că persoanele cu dizabilități nu se pot deplasa în condiții decente prin oraș? Și cine este responsabil pentru că, atât la Pasajul Jiul cât și la Podul Dragalina, s-au realizat lucrările așa cum s-au realizat?3. Ce măsuri imediate se vor lua în legătură cu această situație?

Opublikowany przez Ana Munteanu Czwartek, 17 października 2019

LĂSAȚI UN MESAJ