Emil Jula, fost atacant în Liga 1 și Bundesliga, s-a stins din viață în această dimineață, la vârsta de 40 de ani.
Acesta a suferit un infarct în Germania, la doi ani după ce s-a retras din fotbal. Informația a fost confirmată de oficialii celor de la U Cluj, club pentru care Jula a evoluat între 1998 și 2006 și, ulterior, între iulie și septembrie 2014.
Goluri în primele două campionate din Germania
Emil Jula și-a început cariera la U Cluj și a mai evoluat de-a lungul timpului pentru echipe precum Oțelul Galați, FC Ceahlăul, Energie Cottbus, MSV Duisburg, Anorthosis, VfL Osnabruck și, în final, TuS Bersenbruck, formație de la care s-a și retras în iulie 2018.
Într-o carieră în care a înscris peste 100 de goluri, cel mai bun randament l-a avut la Oțelul Galați, formație pentru care a marcat de 35 de ori în 83 de meciuri. În Germania, echipa la care a avut cele mai bune cifre a fost Energie Cottbus – 29 de goluri și 24 de pase decisive în 100 de meciuri.
Acolo, Emil era iubit. În sezonul 2009/2010, a contribuit decisiv la 24 de goluri – 12 goluri, 12 pase decisive. „Au fost pase adevărate, nu am mișcat mingea la o lovitură liberă”, povestea el, atunci, pentru Gazeta Sporturilor.
Trimis în armată
Tot atunci, rememora un moment de cumpănă al carierei sale. Prin anii 2000, când era împrumutat de U Cluj la Unirea Dej, a fost înștiințat că trebuie să se prezinte la centrul militar. Acolo, a fost trimis în armată.
„M-am prezentat la centrul militar şi m-au trimis în armată. Eram total nepregătit. În trei zile mi-am făcut bagajele şi am plecat la Tăşnad, în judeţul Satu Mare, la Jandarmerie. Am participat la multe intervenţii. În Tăşnad s-a construit o biserică ortodoxă şi a venit Patriarhul, în jur de 1.000 de preoţi şi vreo 100.000 de oameni. A fost o zi de povestit. Au fost incidente cu oamenii care doreau să-l atingă pe Patriarh.
Eram chiar la intrare, că eram mai mare. Te mai scuipau, te împingeau. Nu puteai să ripostezi, să loveşti o băbuţă. Era greu să înţeleagă că nu au voie. A fost o zi obositoare. Am început la patru dimineaţa şi am terminat la zece seara, fără să mâncăm. Au mai fost intervenţii la meciuri de liga a patra, dar acolo n-au fost incidente. Trebuia să venim şi la Cluj, juca Universitatea cu CFR, în liga a doua”, spunea acesta în 2010.
Adăugând: „Mi-am făcut prieteni, m-am obişnuit că un an nu o să mai fac nimic. Spre sfârşitul stagiului militar renunţasem la ideea că o să mai joc fotbal. Aveam 120 de kilograme. Mă gândeam să plec la muncă, în Spania”.
Aventura la Abrud
La finalul stagiului, a ajuns să evolueze în Divizia C. „Am primit un telefon de la domnul Grigore Boca. «Vii cu mine în Divizia C, la Cuprirom Abrud?». Am mers, am jucat un an şi jumătate”, spunea Emil.
„A fost o experienţă haioasă, tragicomică. Tot ce era acolo era haios. Eram şi noi echipă minieră, dar când jucam în Valea Jiului nu conta. Ni s-a întâmplat să ne facem încălzirea într-un vestiar de 5 metri pătraţi şi să intrăm pe gazon când arbitrul se pregătea să fluiere. Am avut un coleg căruia i-au rupt mâna în minutul doi şi în minutul 30 s-a terminat meciul, am ieşit de pe teren. În altă parte, ne-au atacat pe culoar cu bâtele. Aşa era fotbalul atunci în Valea Jiului”, povestea Jula.
Continuând cu o întâmplare aparte: „Chiar ţin minte un episod, am zis că nu-i posibil aşa ceva! Jucam cu Corvinul, care se lupta cu Deva pentru promovarea în liga secundă. Am primit bani de la Deva să-i batem. Noi mergeam cu cine ne dădea bani. Deva a dat mai mult. Aveam un coleg care ieşise din puşcărie cu trei luni înainte. Juca fotbal la noi, era legitimat.
Când s-au dat jos din autocar hunedorenii, i-au bătut pe Vişan şi Pepenar, doi dintre cei mai buni fotbalişti ai Corvinului. Nici n-au mai jucat, au stat pe bancă. Coechipierii lor n-au reacţionat, erau şi vreo 50 de „suporteri” de-ai noştri, foarte porniţi. Am câştigat cu 2-1, în minutul 94. N-am dat gol, dar am fost foarte bucuros, că jucam pe doi lei şi atunci am luat zece lei”.
Sursa: www.gsp.ro
