Obiceiurile românilor de Anul Nou, sunt tot mai diferite de la o zonă la alta, urările făcându-se, însă, pentru a avea noroc, bani, famile şi sănătate în anul care vine, mergându-se din casă în casă, cu Sorcova, Pluguşorul, Capra sau cu Ursul. Sunt doar câteva dintre obiceiurile de Anul Nou, ce se mai păstrează din moşi-strămoşi.
În satele bucovinene se obişnuieşte ca „mascaţii” să umble în ceată, care reuneşte personaje precum ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se împarte în grupuri care merg din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.
Mai există şi obiceiuri care încep în Ajunul Crăciunului şi țin până la Anul Nou, cum ar fi umblatul cu Capra. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
În Moldova în general, faţă de alte zone ale ţării, se întâlneşte în preajma sărbătorilor de iarnă Umblatul cu Ursul. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați, fructe covrigi, dar şi bani.
În ajunul Anului Nou se merge cu „Pluguşorul”, iar în dimineaţa primei zile din an se umblă cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul care urmează. Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale.
Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoană să poarte o haină nouă dar și ceva rosu, ori o alta culoare veselă pentru a atrage toate energiile pozitive.
Toate obiceiurile și superstițiile de anul nou variază în functie de regiune și de țară. Unele dintre ele au fost modernizate, în timp ce altele au fost uitate sau ignorate de cei tineri.
