12.2 C
Timișoara
vineri 19 aprilie 2024
Acasă Blog Pagina 5826

Bon Jovi lansează un nou album, primul după depărţirea de Richie Sambora VIDEO

0

Trupa americană Bon Jovi a anunțat lansarea unui nou album pe 21 octombrie, primul de la plecarea lui Richie Sambora, legendarul chitarist al grupului timp de trei decenii.

„This House is Not for Sale” este al 14-lea album de studio semnat Bon Jovi, una dintre trupele rock cu cele mai mari vânzări de albume, având peste 130 de milioane de exemplare achiziționate de către fani de la debutul acesteia în 1983.

Grupul, originar din New Jersey, a lansat vineri primul single de pe album, după ce a devenit celebru cu hituri precum „Livin’ On a Prayer”, „I’ll Be There for You” sau „You Give Love a Bad Name”.

Ultimul album de studio al formației, „What About Now”, datează din 2013 și s-a situat în fruntea vânzărilor la lansarea în Statele Unite. În cursul aceluiași an, trupa s-a despărțit în relații aparent amicale de chitaristul Richie Sambora, care a fost înlocuit de canadianul Phil X.

Sambora și-a motivat anul trecut, pentru site-ul Ultimate Guitar, despărțirea de Bon Jovi prin dorința de a explora noi orizonturi muzicale.

O victorie și un eșec în dubla amicală cu Reșița

0

SCM Politehnica Timişoara și HC Adrian Petrea Reșița și-au împărțit victoriile în dubla amicală jucată zilele trecute. După 27-28 la Reșița, Poli și-a luat revanșa acasă cu 31-21.

Handbaliștii timișoreni și-au continuat seria jocurilor amicale ale verii cu o dublă amicală contra colegei de eșalon HC Adrian Petrea Reșița. Vineri cele două echipe și-a măsurat forțele la Reșița, iar o zi mai târziu s-au înfruntat și la Timișoara. Prima partidă s-a încheiat cu victoria gazdelor cu 28-27 (13-12), golurile timișorenilor fiind marcate de Lasica (8 goluri), Milosevic (5 goluri), Marjanovic (3 goluri), Lazarov (3 goluri), Fenici (3 goluri), Ștefan (2 goluri), Neamțu (1 gol), Simovic (1 gol), Santeiu (1 gol).

Revanșa de la Timișoara a fost la discreția alb-violeților, scor 31-21 (18-9). Alb-violeţii au realizat o primă repriză excelentă, făcându-l pe managerul sportiv Dan Dumitru să spună că a văzut “cele mai bune 17 minute” ale timişorenilor. Avantajul a crescut până la un maxim de 15 goluri, 28-13 în min 47, după care antrenorul Pero Milosevic a schimbat mare parte a distribuţiei de bază.

Politehnica: Marjanovic 6, Lazarov 6, Lasica 5, Fenici 4, Ştefan 3, Milosevic 2, Pejovic 2, Neamţu 2, Şimicu 1.

Reşiţa: Huta 4, Heimbach 4, Rohozneanu 3, Ignat 3, Turcu 2, Starchenko 2, Trifkovic 1, Pârvan 1.

Următoarele amicale ale celor două echipe se vor juca la Timişoara, la sfârşitul săptămânii viitoare, cu vicecampioana Ungariei, Pick Szeged; timişorenii vor juca vineri după amiază, iar reşiţenii sâmbătă la prânz.

 

Radu Jude câştigă premiul special al juriului la Festivalul de la Lucarno cu „Inimi cicatrizate” VIDEO

0

Lungmetrajul „Inimi cicatrizate” a câştigat sâmbătă „Premio speciale della giuria” în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno (3-13 August 2016) se arată într-un comunicat remis presei de echipa de comunicare a filmului.

Special Jury Prize este unul dintre principalele premii ale prestigiosului eveniment din Elveţia, fiind recompensat cu 30.000 de franci elveţieni.

Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, „Inimi cicatrizate” este o adaptare liberă după un roman de Max Blecher.

Filmul a fost elogiat de critica de specialitate internaţională şi a fost primit cu aplauze furtunoase de publicul prezent la proiecţiile din cadrul festivalului.

„Screen International” a titrat : „Regizorul «Aferim!»-ului, Radu Jude, deschide o fereastră înspre o cu totul altă perioadă din trecutul României în «Inimi cicatrizate», o adaptare meticuloasă şi lipsită de sentimentalism a unui roman de Max Blecher. Povestea unui tânăr ale cărui gînduri şi sentimente stau în umbra morţii abordează teme filozofice majore, precum semnificaţia şi rostul existenţei umane. În nuanţe precise şi fără să se teamă să pară intelectualizant, «Inimi cicatrizate» e străbătut de curenţi emoţionali care l-ar putea face chiar mai accesibil decât «Aferim!». Critica ar putea să ajute la plasarea lui în rîndul filmelor de artă serioase şi consistente şi ar putea să consolideze reputaţia de voce distinctă a lui Jude în cinematografia contemporană a României”, a adaugat celebra publicaţie.

Cotidianul francez „Liberation” a completat: „Fimul «Inimi cicatrizate» funcţionează ca o «maşinărie care reasamblează bucăţile unei vieţi». Mai întîi, oraşul bolnavului care trebuie trimis departe, pentru a evita contagiunea. Apoi, sanatoriul şi micro-societatea acestuia. În fine, patul în care Emanuel va fi ţintuit într-un corset de ghips. Între aceste trei locuri devin posibile toate jocurile de reducere sau de dilatare a spaţiului: sanatoriul şi culorile acestuia, tărgile şi paturile, cheiul şi plaja, oraşul şi calea ferată. Dar, foarte repede, patul bolnavului devine centrul lumii şi centrul filmului. Radu Jude vorbeşte înainte de toate despre sentimentul singurătăţii. Spiritul strălucit al lui Emanuel, impregnat de poezie, de cultură şi de umor, nu te poate păcăli”, a conchis Liberation.

Acţiunea din filmul „Inimi cicatrizate” are loc în anul 1937 când Emanuel, un tânăr de douăzeci de ani, bolnav de tuberculoză osoasă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării.

Din distribuţie fac parte actorii Lucian Teodor Rus, Ivana Mladenovic, Ilinca Hărnuţ, Şerban Pavlu, Marian Olteanu, Alexandru Dabija, Dana Voicu, Fernando Klabin, Adina Cristescu.

Radu Jude a câştigat anul trecut „Ursul de Argint” pentru cea mai bună regie la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin pentru pelicula „Aferim!”, producţia românească cu cel mai mare succes de box-office în 2015.

Bănățenii vor regionalizare. Dar liderii politici locali?

5

Un interviu,  plin de tâlcuri ascunse, acordat de premierul Dacian Cioloș unui post de televiziune central, pare să ofere câteva detalii interesante despre felul în care  ar putea să arate această țară în anii ce vin. Dl Cioloș, a cărui activitate în calitate de lider al guvernului de tehnocrați a fost mai degrabă una discretă, fără realizări spectaculoase, a spus câteva ,,adevăruri” extrem de dureroase și de triste pentru parcursul societății românești din 1989 și până astăzi.

Între altele, aspect pe care îl știm și îl simțim cu toții, pe propria piele, a afirmat că România a pierdut, la mai toate capitolele, partide importante cu dezvoltarea economică și socială. Lucruri limpezi, vizibile și palpabile precum lama unui cuțit ținut în căușul palmei, care explică eșecul zdrobitor al politicienilor români, aleși prin jocul democratic, în toţi acești aproape treizeci de ani de post-comunism.

Întrebat însă care ar fi soluția la suita neîmplinirilor rușinoase ale tuturor guvernelor din această perioadă, Dacian Cioloș a răspuns că aceasta ar putea fi regândirea și susținerea de către toate partidele importante a procesului de regionalizare a României!

Nu în formula eșuată lamentabil, susținută de pateticii lideri ai fostei USL, Antonescu, Ponta, Dragnea, ci într-o manieră diferită, dar care să conducă, în final, la scopul dorit de toată lumea: descentralizarea autentică a României, prin care fiecare regiune de dezvoltare (care există, ca formă de organizare economică, în prezent) să-și gândească și să pună în practică propriile politici locale, economice și financiare. Pe cât de adevărat, pe atât de dificil de realizat un astfel de program, acum, în pragul alegerilor parlamentare!

Faptul că dl Cioloș, fost comisar european pe agricultură, vine în fața națiunii cu repunerea pe tapet a proiectului de regionalizare este, evident, lăudabil. Mă întreb însă de ce o face atât de târziu, la mai bine de opt luni de la instalarea sa în fruntea guvernului de tehnocrați. Cu prestigiul și buna-credință cu care a fost investit de așteptarile românilor în decembrie anul trecut, premierul actual ar fi avut multe cărți în mână, dacă demara efectiv procesul de regionalizare a țării în primele luni ale mandatului său. Nu a făcut-o, din păcate, motivând, la acea vreme, chiar la Timișoara, într-o întâlnire cu presa, că fiind liderul unui guvern nepolitic nu are legitimitatea de a pune în aplicare o întreprindere de proporțiile regionalizării. Pe fond avea dreptate, doar că, plecând de la poziția de atunci, ar fi putut, totuși, să demareze, cel puțin, acest proces. Ar fi dat un semnal fundamental de schimbare – prin reorganizarea statului și a instituțiilor sale total anchilozate și ineficiente de azi – întregii clase politice.

Sunt convins că dacă ar fi făcut-o atunci, nu doar că dl Cioloș ar fi făcut  istorie prin ,,proiectul său de țară”, dar ar fi obținut cu siguranță și susținerea unor Dragnea, Blaga, Gorghiu ori Tăriceanu, destul de impopulari, la momentul respectiv, pentru a se opune proiectului primului-ministru.

Revenind, e bine că măcar acum, cu câteva luni înaintea încheierii mandatului său de premier, Dacian Cioloș vine în fața clasei politice cu acest proiect. Poate că, în pragul unor alegeri politice cu bătaie lungă pentru destinul României, regionalizarea țării va deveni o țintă fundamentală pentru viitorii conducători ai nației. Dincolo de perorațiile unora, analiști, politicieni, diverși ,,oameni de bine” cum că regionalizarea va însemna federalizarea ulterioară a statului român, (o inepție la fel de mare, precum aceea lansată, la începutul anilor ’90, potrivit căreia Proclamația de la Timișoara ar fi urmărit, între altele, ruperea Banatului și Ardealului de România!) acest deziderat (deocamdată!) ar putea deveni cheia dezvoltării autentice și durabile a  societății românești, în următoarele decenii. Pentru ca procesul regionalizării României să reușească, pe criterii, evident, de descentralizare a deciziilor economice și financiare, și nu de autonomie teritorială, firește, ar fi însă esențial ca și principalii actori politici ai Banatului, înainte de toate, să se implice cu putere și onestitate în susținerea sa.

Observăm de mai bine de un sfert de veac, cât de mult au avut de suferit Timișul și Timișoara, de pe urma unor decizii nedrepte ale guvernelor centrale (sau mai degrabă a nepăsării acestora!) în raport cu Vestul României. În pofida faptului demonstrat de toate statisticile și de studiile prezentate de Ministerului de Finanțe ori de INS, că de peste un deceniu această zonă a țării oferă, după capitală, bugetului de stat, sumele cele mai mari strânse din taxele și impozitele plătite de localnici, la nivel național.

În schimb, în raport cu Clujul, Iașiul, Craiova chiar, Timișoara a primit, în toți acești ani, sume derizorii de la centru, cu care nu a reușit să construiască aproape nimic de amploare.

Nicio o șosea de centură mai acătării, niciun spital nou, nicio sală polivalentă decentă, absolut nimic notabil!

Prin urmare, dacă Cioloș se ține  de cuvânt și va relansa în spațiul public procesul de regionalizare a României, vom urmări cu atenție ce vor face bravii noștri politicieni locali în perspectiva acestui demers.

Pentru că, domnilor Robu și Grindeanu, și domnilor parlamentari de Timiș, nu de mitinguri de protest promise în van avem cu adevărat nevoie, ci de susținerea hotărâtă a intereselor localnicilor, care v-au votat în demnitățile respective, este important să vă ocupați în noile mandate!

Iar regionalizarea, dacă va avea până la urmă loc, ar fi cel mai bun exemplu de luptă politică dusă la baionetă în sprijinul acestui demers care va schimba profund și ireversibil destinele locuitorilor din Banat și nu doar pe ale lor!

Coruperea fostului şef al Poliţiei Timiş de către baştanul clanului Viscol din Lugoj, cel mai dificil dosar aflat pe rolul DNA Timişoara

2

Cel mai spectaculos dosar de corupţie aflat pe rolul DNA Timişoara, în care sunt cercetaţi doi ofiţeri din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, alături de baştanul unui clan ţigănesc din Lugoj şi un fost procuror, actualmente avocat, a ajuns în faza terminală a anchetei şi urmează să fie trimis pe rolul instanţelor de judecată.

La începutul lunii februarie 2016, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Sorin Muntean, fostul şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, luare de mită, instigare la dare de mită şi favorizarea faptuitorului, Pavel Dumitru, şeful Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul IPJ Timiş, acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, luare de mită, trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită, Bot Iulian, liderul clanului Vifor din Lugoj, acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, dare de mită şi cumpărare de influenţă, precum şi faţă de Bîlc Marin, fost procuror, actualmente avocat în cadrul Baroului Timis, acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, instigare la dare de mită şi favorizarea făptuitorului.

Procurorii au stabilit că, în cursul anilor 2011 – 2013, inculpatul Bot Iulian, împreună cu mai multe persoane de încredere, s-au constituit şi au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, având ca scop desfăşurarea de activităţi evazioniste, prin intermediul a două societăţi comerciale controlate prin persoane interpuse. Activitatea infracţională a grupului, prin care s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de peste 2 milioane lei, s-a manifestat pe linia importului de autoturisme din spaţiul european şi revânzării acestora „la negru”, cu eludarea obligaţiilor legale privind plata taxelor şi impozitelor datorate către bugetul de stat.

Mai exact, în dosarul ce trebuia „rezolvat” de către poliţişti, alături de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, audiat ca martor în dosar, se cerceta penal tranzacţionarea la negru a peste 170 de masini de lux (Mercedes Benz, Ferrari, Camaz, Audi A8, Alfa Romeo) de către două firme din Lugoj, ambele controlate de Iulian Bot, afacere în valoare de peste 15 milioane de lei, pentru care nu s-au platit taxe la stat. Expertizele au stabilit un prejudiciu de 800.000 de euro, însă grupul infracţional pregătea soluţia de clasare în momentul în care a fost anihilat de către procurorii DNA.

“Activităţile infracţionale ale grupării coordonate de inculpatul Bot Iulian s-au bucurat de sprijinul şi protecţia inculpaţilor Muntean Sorin Petru şi Pavel Dumitru, în calitate de şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, respectiv şef al Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul I.P.J. Timiş, care au fost atraşi de-a lungul timpului în sfera de influenţă a grupului şi fidelizaţi prin oferirea periodică a unor avantaje patrimoniale şi sume de bani. În acest sens, aceştia au racolat în cadrul grupului alti ofiţeri de poliţie şi au coordonat activităţile infracţionale de mituire a acestora, în scopul de a-i asigura lui Bot Iulian o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat”, spun procurorii DNA.

De asemenea, cei doi inculpaţi au stabilit, împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, strategiile pe care aceştia să le adopte pentru a determina procurorul care supraveghea urmărirea penală, Viorica Flucsă, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, să admită o cerere de efectuarea a unei expertize contabile, în condiţiile în care verificările nu erau finalizate, indicând totodată expertul prin care puteau obţine concluzii favorabile, în situaţia în care cunoşteau faptul că evidenţa contabilă pe baza căreia urma a se efectua expertiza a fost falsificată. Totodată, inculpaţii Muntean Sorin Petru şi Pavel Dumitru au efectuat demersuri în vederea diseminării către inculpatul Bot Iulian a înscrisurilor relevante aflate la dosarul cauzei şi au conceput, împreună cu ceilalţi membri ai grupării, o strategie de înlocuire a documentelor contabile relevante, menită să schimbe situaţia juridică dedusă cercetărilor.

Un alt membru cooptat în cadrul grupului infracţional a fost inculpatul Bîlc Marin, avocat în cadrul Baroului Timiş, persoană de încredere a inculpaţilor Muntean Sorin Petru şi Bot Iulian, pe acesta din urmă reprezentându-l în mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor. Rolul primordial al inculpatului Bot Iulian a fost acela de a asigura suport financiar fiecărui membru atras şi implicat în activitatea infracţională, de a identifica martori şi de a depune înscrisuri de natură să confirme susţinerile stabilite în cadrul strategiei de apărare. Scopul urmărit de avocat a fost acela de a ascunde activitatea infracţională evazionistă derulată prin cele două societăţi controlate de inculpatul Bot Iulian, de a diminua consecinţele financiar-fiscale produse prin aceasta şi, eventual, de a implica răspunderea penală a altor persoane decât a sa.

bastanul Iulian Bot

Concret, în perioada 2013-2016, inculpatul Bot Iulian a remis inculpaţilor Muntean Petru Sorin, Pavel Dumitru, câte 7.000 euro şi altor două persoane (un ofiţer de poliţie-denunţător în cauză şi un contabil neidentificat până în prezent) sumele de 3.500 euro, respectiv 2.000 euro, în scopul ca aceştia să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, în legătură cu instrumentarea unui dosar penal în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală, în aşa fel încât administrarea probelor să conducă la o soluţie în favoarea sa.

În aceeaşi perioadă şi în acelaşi scop, inculpatul Bîlc Marin a pretins de la inculpatul Bot Iulian mai multe sume de bani, primind de la acesta din urmă o sumă cuprinsă între 6.000 – 7.000 euro, pentru a-şi exercita influenţa asupra ofiţerilor de poliţie judiciară şi asupra unui procuror, care aveau în lucru dosarul respectiv. Avocatul i-a mai promis omului de afaceri că îi va determina pe aceştia să urgenteze administrarea probelor în cauza ce-l privea, aşa încât soluţia finală să-i fie favorabilă.

De asemenea, inculpaţii Muntean Petru Sorin şi Bîlc Marin l-au determinat pe inculpatul Bot Iulian să-i remită suma totală de 1.500 euro denunţătorului, pentru ca acesta să-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu în direcţia indicată de membrii grupului infracţional. În acest context, inculpatul Pavel Dumitru a pretins pentru sine şi pentru altă persoană câte 2.000 de euro, sume pe care le-a primit printr-un intermediar, în considerarea influenţei pe care a presupus că o avea asupra persoanelor care instrumentau cauza penală respectivă. Reţinuti şi prezentaţi judecătorului de drepturi şi libertăţi cu propunere de arestare preventivă, Sorin Muntean şi Iulian Bot au fost trimişi după gratii pentru aproape 150 de zile, în timp ce Pavel Dumitru a fost plasat în arest la domiciliu, iar Marin Bîlc, sub control judiciar.

Câţi bani au primit poliţiştii timişoreni pentru a “trânti” un dosar de evaziune fiscală?

Din declaraţiile aflate la dosarul instrumentat de şefa DNA Timişoara, Lavinia Macovei, rezultă că ţiganul Iulian Bot, liderul clanului Viscol, ar fi dat membrilor grupului infracţional suma totală de 30.000 de euro, din care 7.000 de euro lui Muntean Petru Sorin, fostul şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş, actualmente aflat în arest la domiciliu, 7.000 de euro lui Pavel Dumitru, fostul şef al Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, aflat în arest la domiciliu, 7.000 de euro lui Bîlc Marin, avocatul baştanului, aflat sub control judiciar, 2.000 de euro unui expert contabil neidentificat până în prezent şi 1.000 de euro unui traducator. Aceste sume de bani au fost remise anterior lunii mai 2015. Ulterior, Viscol a mai „cotizat” cu 4.000 de euro la Pavel Dumitru, (banii fiind încasaţi prin intermediul unei tinere din Lugoj, Bianca Severea, martor în dosar), cu 1.500 de euro la comisarul şef Canavea Cosmin Florin, denunţător în dosar, care la acea dată colabora, deja, cu procurorii DNA, şi 500 de euro lui Bîlc Marin.

denuntatorul canavea

De remarcat că poliţistul care a denunţat corupţia din sistem, Canavea Cosmin Florin, a primit, în mai multe tranşe, suma totală de 3.500 de euro, bani care, după fiecare încasare, au fost predaţi procurorilor. Deşi pare incredibil, una dintre tranşele de 1.000 de euro i-a fost adusă de către Iulian Bot chiar în biroul său din sediul IPJ Timiş. De altfel, ulterior, Canavea i-a raportat şefului său, Pavel Dumitru, că Bot Iulian a venit la poliţie, în  birou, şi i-a dat 1.000 de euro, totodată povestind că era să fie surprins, în acel moment, de şefa de birou, însă datorită prezenţei sale de spirit a evitat acest lucru.

„Colaboratorul a arătat că i s-a parut o „nebunie” ca Bot Iulian să vină să remită sume de bani în sediul poliţiei şi că l-a atenţionat pe Muntean Sorin şi pe Bîlc Marin asupra acestui aspect. Pavel Dumitru i-a cerut colaboratorului să fie atent şi să se  întâlnească, eventual, cu acesta într-un loc mai sigur”, au menţionat procurorii în referatul prin care au cerut instanţei de judecată înăsprirea măsurilor preventive luate faţă de inculpaţi.

În ciuda faptului că membrii grupului infracţional au recunoscut primirea a doar 30.000 de euro, baştanul Iulian Bot a mărturisit procurorilor, după care a repetat şi în faţa instanţei de judecată, că soluţia favorabilă ce urma să o obţină în dosarul de evaziune fiscală l-ar fi costat nu mai puţin de 100.000 de euro. „Colaboratorul a arătat că Bot Iulian a afirmat că l-a costat în total 100.000 de euro pentru a obţine soluţia favorabilă în dosarul cu evaziunea fiscală. Pavel Dumitru a fost extrem de surprins când a auzit cuantumul sumei de 100.000 euro. Colaboratorul a spus şi că a primit 1.500 de euro de la Bot Iulian şi că urmează să fie adus la nivelul celorlalţi implicaţi, împrejurare în care Pavel Dumitru a replicat că el ştie că s-ar fi plătit în total maxim 20.000 de euro şi că 100.000 de euro sunt prea mulţi bani”, se mai arată în dosar. În ciuda rezervei avute asupra acestei sume, Pavel Dumitru i-a reproşat ţiganului Viscol, la una dintre întâlniri, că a oferit sume mari de bani altor persoane din reţeaua infracţională, mult mai mari decât cele care i-au revenit lui, arătând că nu e corect ca unii să fie cu „munca”, iar alţii cu banii cash.

Denunţatorul poliţiştilor corupţi a colaborat cu procurorii DNA şi a purtat tehnică de înregistrare

Deşi a denunţat un act de corupţie foarte grav de la vârful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş – în care au fost implicaţi fostul inspector şef, comisarul şef Sorin Muntean, fostul şef al Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, comisarul şef Pavel Dumitru, şi Marin Bîlc, avocat în Baroul Timiş, cu toţii fiind mituiţi de liderul clanului Viscol din Lugoj, Iulian Bot, pentru rezolvarea favorabilă a unui dosar de evaziune fiscală -, ofiţerul de poliţie judiciară care a colaborat cu DNA pentru obţinerea probelor din dosar, comisarul şef Florin Cosmin Canavea, a ajuns „persona non grata” printre colegii din Poliţia Timiş. Colaborarea cu procurorii anticorupţie, înregistrarea unor discuţii confidenţiale avute cu fostul inspector şef Sorin Muntean, chiar şi în cadrul unor vizite de familie, denunţul penal formulat în data de 19.06.2015, înregistrat la DNA Timişoara cu trei zile mai târziu, provocarea unor discuţii în cadrul grupului infracţional în care Muntean, Pavel şi Bîlc s-au autoincriminat, toate acestea l-au „decazut” în ochii colegilor, deşi atitudinea sa a fost una de poliţist autentic.

În aceste condiţii, pentru a se proteja de privirile dojenitoare şi gesturile care tradează suspicionarea sa continuă, cunoscându-se faptul că pentru demolarea reţelei Viscol a purtat tehnică de înregistrare, Florin Cosmin Canavea a decis, la un moment dat, să ceară conducerii IPJ Timiş detaşarea sa în cadrul altor servicii.

„Domnul Canavea şi-a facut raport pentru mutarea la Serviciul Judeţean Anticorupţie Timiş şi urmează să hotărâm în privinţa sa. Este posibil să fie delegat la Anticorupţie sau repartizat în cadrul altor servicii”, ne-a confirmat, la vremea respectivă, inspectorul şef Ioan Mirescu. Ulterior, ofiţerul a fost numit într-o funcţie de şef birou la Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice. Conform procurorilor DNA, comisarul şef Florin Cosmin Canavea s-a decis să denunţe grupul infracţional imediat după ce şi-a dat seama că se află în faţa unui act de corupţie.

„Colaboratorul cu identitate reală Canavea Cosmin Florin – ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judetului Timiş – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, nu a realizat de la început care au fost intenţiile fostului şef al I.P.J Timiş Muntean Petru Sorin şi ale şefului său, Pavel Dumitru. Astfel, pe parcurs, când a observat interesul major al celor doi de a-l ajuta pe făptuitorul Boţ Iulian, a înţeles că se află în faţa unui caz de corupţie, fapt pentru care a sesizat organele de cercetare penală. Înregistrarile audio efectuate cu mijloace proprii au confirmat ipoteza presupusă, aceea ca între Muntean Petru Sorin şi Pavel Dumitru a existat anterior o înţelegere spre a-l favoriza pe făptuitorul  Boţ Iulian”, au menţionat procurorii. După finalizarea cercetărilor, dosarul urmează să fie trimis pentru soluţionare pe rolul Curţii de Apel Timişoara. În cazul în care vor fi gasiţi vinovaţi, poliţiştii riscă până la 10 ani de închisoare.

Poli pierde din nou cu 1-3 în Liga I

0

ACS Poli Timișoara rămâne fără victorie în campionat și după runda a patra. Alb-violeții au pierdut duelul de pe terenul campioanei, Astra Giurgiu cu 1-3.

Timișoara este în continuare ultima în Liga I de fotbal cu un pasiv de -14 puncte după ce și a treia dispută s-a încheiat cu un eșec: 1-3 cu Astra Giurgiu. La trei zile distanță de calificarea spectaculoasă în sferturile de finală ale Cupei Ligii, ACS-ul a revenit cu picioarele pe pământ. Formația condusă de Ionuț Popa speră la o remiză pe terenul campioanei, profitând oarecum și de situația dificilă a giurgivenilor. Gafele din defensivă i-au costat însă pe bănățeni.

În minutul 11 Șeroni l-a faultat în careu pe Niculae și Săpunaru a transformat de la punctul cu var pentru 1-0. În minutul 75 Astra a mai primit un penalty, de data aceasta pentru o infracțiune comisă de tânărul Sorescu. Tot Săpunaru a executat și scorul a devenit 2-0.

Un minut mai târziu Elek a pus la pământ în careul advers și căpitanul Criotoru înscrie de la punctul cu var: 2-1 și speranțele timișorenilor renășteau în final de joc. Poli a încercat să dea lovitura, iar ”capul” lui Cânu a trecut agonizant de aproape de vinclu. Avea să se termine 1-3 după reușita lui Niculae din primul minut al prelungirilor.

Pentru Poli urmează joi restanța de acasă contra Botoșaniului, în probabil primul joc în care timișorenii au șanse reale de a obține punct(e).

ACS Poli: Straton – Scutaru (min. 58, Sorescu), Cânu, Șeroni, Vădrariu – Artean,  Bărbuț (min. 73, Mailat), Cârstocea, Croitoru, Vraciu (min. 64, Popovici) – Elek.

 

Viața germanilor din Banat în anii 1971-1972 văzută de cineaștii bavarezi – VIDEO

Frumoasă zăbavă este de a cerceta slova tiparită. Dar în vremurile noastre moderne, când toate merg mult mai rapid, lucrurile stau puțin altfel. Dar tot un fel de scormonire în vechime este și cercetarea arhivelor video.

Un film realizat în 1972 de reporterii de la radioul din capitala Bavariei ne arată un Banat parcă de neimaginat de tineri. Cu toate că era făcut cu aprobarea aparatului de stat și de partid, ce conduceau totul pe atunci, nu este lipsit de valențe istorice și sociale destul de pertinente.

Ce se vede în film surprinde perioada cea mai liberală din epoca socialistă a României. Perioada cunoscută ca „obsedantul deceniu” (cu toate ca a ținut mai mult) a trecut odată cu retragerea voită sau silită a generației de conducatori staliniști. Iar noul și tânărul (pe atunci) conducator de partid, Nicolae Ceaușescu, înca nu intrase în perioada sa de paranoia accentuată, de orientare asiatică.

Erau anii cei mai liniștiti ai societăţii socialiste. Se putea vorbi și de o oarecare bunăstare economică. Dar care nu a ținut prea mult. Regimul era foarte interesat să-și facă o imagine bună în occident pentru a atrage cât mai multe fonduri, dar și de a îndrepta imaginea cam șifonată de până atunci.

Ca o ironie a faptelor este demn de reținut ca imediat după acest documentar a început decaderea sistemului.

Echipa de cineaști germani surprinde cu destul de fină obiectivitate tot ce este întradevăr interesant în zona Banatului, cu precadere în județul Timiș. Dar nu pot scăpa și de „adevărurile” ce le sunt servite de conducerea de atunci.

Se relevă publicului din Germania vestică viața frumoasă de la sate și orașe a oamenilor muncii. Este scoasă în evidență conviețuirea armonioasă a mai multor naționalități din Banat. Se pune accent pe populația germană, care la inceputul anilor 70 era încă cea mai numeroasă minoritate din zonă. Plecările în masă încă nu deveniseră un fenomen îngrijorător de amplu.

Cu toate că este un adevărat film de propagandă politică, văzut cu obiectivitatea și detașarea a mai mult de patru decenii distanță, nu se pot contesta calitățile sale de documentar bine făcut. Este o felie de viață bănățeană văzută cam edulcorat dar nu lipsit de farmec.

La Biserica Ortodoxă din Coşteiu bat clopotele primului şef de guvern comunist din România

0

Primul şef de guvern comunist de după cel de-al doilea război mondial, Petru Groza, s-a născut la 7 decembrie 1884, în comuna Băcia, situată în partea centrală a județului Hunedoara, între Simeria şi Călan, la nord-est de municipiul Hunedoara.

Din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească…

Şi-a început cariera politică în Partidul Naţional Român, iar pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegaţi aleşi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat Rezoluţia Unirii, care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919, Petru Groza a fost ales deputat pe listele PNR, pentru ca, pe 17 aprilie 1920, să se înscrie în Partidul Poporului.

Primul şef de guvern în România după cel de-al doilea război mondial

În guvernul generalului Averescu, Groza a fost numit ministru de stat fără portofoliu, în perioada 16 aprilie – 13 decembrie 1921, spune Wikipedia. La alegerile din martie 1922 şi cele din mai 1926 este din nou ales deputat pe listele Partidului  Poporului, iar Groza a primit portofoliul Lucrărilor Publice, funcţie pe care a ocupat-o până la 14 iulie 1926, când a trecut ca ministru de stat fără portofoliu. După un exil autoimpus la Deva, a revenit pe scena publică pe 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor, intrat sub aripa protectoare a Partidului Comunist. Pe 20 iunie 1944, a susţinut formarea coaliţiei Blocului Naţional Democrat între PNŢ, PNL, PSD şi PCR.  Pe 2 martie 1945, Regele Mihai l-a însărcinat pe Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor, cu realizarea guvernului, iar pe 6 martie 1945 a acceptat lista lui Petru Groza. Guvernul Petru Groza a fost recunoscut de SUA şi Marea Britanie pe 5 februarie 1946, iar Groza şi-a păstrat mandatul de prim-ministru până pe 2 iunie 1952.  Zece zile mai târziu, l-a înlocuit pe Constantin Ion Parhon în funcţia de preşedinte al prezidiului Marii Adunări Naţionale, instituţia care asigura în mod simbolic şefia Republicii Populare Române. A rămas în această funcţie până la sfârşitul vieţii, pe 7 ianuarie 1958, la vârsta de 73 de ani, când a murit de cancer.

Urna cu rămăşiţele pământeşti ale celui care a fost primul şef de guvern în România după cel de-al doilea război mondial se află în prezent în cavoul familiei din cimitirul de la Băcia.

75 000 de deţinuţi închişi într-un penitenciar. Numărul mediu…

Perioada în care numărul deţinuţilor politici a fost foarte mare în ţara noastră se întinde din primăvara anului 1948 până în vara anului 1964, spune Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Numărul închisorilor şi al altor locuri de detenţie cu relativ mulţi ocupanţi a fost de peste 1302. Lista acestora, întocmită de AFDPR, a fost publicată în Albumul Memorial apărut în 2004. Întrucât au existat închisori sau lagăre de muncă cu cel puţin 5000 de deţinuţi în anumite perioade  (Gherla, Aiud, Poarta Albă etc), dar cele mai multe cu 1000-3000 de deţinuţi, precum şi penitenciare cu 400-500 „locuri”, s-a estimat capacitatea medie a unui penitenciar la 800 de locuri. Aşadar, capacitatea totală a Gulagului din România a fost de 130 x 800 = 104 000 locuri. Deşi după datele Fundaţiei Academia Civică şi nu numai, numărul locurilor de detenţie depăşeşte cu mult cifra de 200. Dacă se admite că nu toate erau în permanenţă „pline”, în perioada de „vârf” (1948-1964) numărul mediu de deţinuţi închişi la un moment dat, într-un penitenciar, a fost de aproximativ 75 000. La data de 31 mai 2016, în unităţile din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se găseau 28.309 persoane, 26.894 bărbaţi şi 1.415 femei.

Peste un milion de deţinuţi politici în 16 ani

Durata medie de detenţie politică trebuie estimată ţinând seama că mulţi dintre cei condamnaţi primeau pedepse mari (3-8 ani) sau foarte mari (9-25 ani) dar, pe de altă parte, foarte mulţi erau cei reţinuţi pentru anchetă sau condamnaţi „administrativ” pe perioade de la 6 luni până la 60 de luni. S-a considerat deci durata medie de detenţie politică, în perioada 1948-1964, de 2 ani. Din datele de mai sus, se poate deduce numărul deţinuţilor politici din perioada amintită: 16:2 x 75 000 = 600 000.

La acest număr trebuie adăugaţi:

  • „prizonierii” capturaţi la Iaşi de sovietici: aproximativ 100 000 (informaţia provine de la colonelul Ion Boldur Lăţescu, veteran al celor două războaie mondiale, care a lucrat la Comisia Română de Armistiţiu în anii 1944-1945);
  • etnicii germani din România deportaţi de sovietici (aceeaşi sursă de informaţie): 150.000;
  • deportaţii în Bărăgan şi Dobrogea şi în alte zone din ţară, în perioada 1949-1962, în timpul colectivizării şi al războiului ideologic cu Iugoslavia lui Tito: alţi 200 000.

Prin închisorile, lagărele şi alte locuri de detenţie şi deportare, au trecut 2 000 000 de oameni!…

În privinţa deţinuţilor politici din intervale 1945-1948 şi 1965-1989, deci într-un răstimp de 27 de ani, s-a estimat un număr mediu de 3000 de deţinuţi, cu o durată de detenţie de un an, adică 27 x 3000 = 81 000 deţinuţi politici. Aşadar, pe baza estimărilor prudente de mai sus, rezultă totalul deţinuţilor şi deportaţii din perioada  1945–1989: 600 000 + 100 000 + 150 000 + 200 000 + 81 000 = 1 131 000 oameni, la care se adaugă numărul oamenilor arestaţi şi reţinuţi pentru perioade scurte de timp, până la 3 luni: 1945-1948 = 80 000; 1948-1964 (26 ani x 30 000) = 780 000. Aceasta înseamnă că (aşa cum rezultă din calculele AFDPR), prin închisorile, lagărele şi alte locuri de detenţie şi deportare, au trecut 2 000 000 de oameni!…

Estimarea numărului celor care au decedat în condiţii de detenţie politică sau din cauza detenţiei este foarte dificilă. În ce priveşte numărul celor morţi în detenţie, executaţi, asasinaţi, lichidaţi, torţionarii au avut o tehnică atât de perfecţionată a ştergerii urmelor, iar arhivele au rămas atât de incomplete şi inaccesibile, încât nu va putea fi cunoscut niciodată.

În calculele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România nu s-a ţinut seama de cetăţenii asasinaţi în luptele din munţi, fără judecată, sau fără a trece prin închisori. Că au existat asemenea crime o atestă gropile comune găsite în diferite locuri din ţară. Numai la Căciulaţi au fost numărate într-o groapă comună peste 300 schelete.

Groapa comună de la Timișoara pe care nu o mai caută nimeni

Despre cel puțin o groapă comună de la Timișoara, de la Pădurea Verde, nimeni n-a încercat să o găsească, în schimb s-a construit Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat.

În perioada de după cel de-al doilea război mondial, pe vremea lui Petru Groza, primul şef de guvern comunist, Pădurea Verde a fost folosită de Securitate pentru execuții și se bănuiește că undeva în zonă există cel puţin o groapă comună în care au fost aruncate trupurile celor împușcați. Aşa s-a întâmplat, din câte se ştie, la 2 august 1949, când deşi condamnaţi doar la închisoare, şapte români au fost duşi în Pădurea Verde şi executaţi, aruncaţi într-o groapă comună. Pe certificatele de deces, înregistrate abia la 14 august 1957, la opt ani de la execuţie, figurau ca motive ale deceselor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, insuficienţa cardiacă, miocardita cronică, TBC pulmonar sau hipertensiune arterială…

Bănățeanul Petru Groza, fiul popii din Coșteiu

Mai puţin se ştie că Petru Groza s-a născut în familia moşierului şi preotului ortodox Adam Groza, care a slujit timp de 37 de ani, între 1891 şi 1928, într-o comună din judeţul Timiş, Coşteiu. De altfel, sătenii din Coşteiu au participat în 1918 la adunarea organizată la Alba Iulia, cu ocazia Unirii Banatului și Ardealului cu România, sub conducerea preotului Adam Groza.

După spusele preotului Eugen Alin Ciutac, construirea bisericii actuale din comuna Coşteiu a început în anul 1896, tot sub grija preotului Adam Groza, pentru care s-a cheltuit la vremea aceea 18.000 de coroane. Sfințirea bisericii a avut loc la data de 6/17 decembrie 1898, iar în anul 1923 biserica a primit gratuit, din partea guvernului român, trei clopote.

Fiul preotului din Coşteiu, Petru Groza, a urmat clasele primare în Băcia, iar pe cele secundare la Coşteiu, Lugoj şi Colegiul maghiar reformat din Orăştie. Între anii 1903 – 1905, a studiat la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice din Budapesta, după care şi-a continuat studiile la Berlin, apoi la Facultatea de Drept Comercial şi Economie Politică din Leipzig. După ce a obţinut doctoratul în ştiinţe juridice cu magna cum laude, în 1907, Petru Groza a practicat avocatura în Lugoj, apoi în Deva, fiind de asemenea şi membru laic al Sinodului Mitropoliei Sibiului din 1911.

foto: fototeca online a comunismului românesc

Un nou Hitler în Germania? De această dată în variantă feminină!

0

Criza economică, frustrările, criza politică şi, mai nou, criza refugiaţilor, au adus în prim-plan, în Germania, spectrul extremismului şi al populismului. Iar exponentul acestui curent care ia amploare tot mai mare este Frauke Petry, liderul Alternativei pentru Germania (AfD).

Frauke Perty a intrat în atenţia presei prin atitudinea dură adoptată faţă de imigranţi, mergând până la îndemnul ca aceştia să fie împuşcaţi la graniţă. Petry a declarat în acest an pentru un ziar german că s-ar putea să fie necesar ca trupele de grăniceri „să folosească arme de foc“ pentru a-i împiedica pe imigranţi să treacă ilegal graniţele.

În acest timp, marşurile antirefugiaţi şi atacurile asupra centrelor de cazare pentru imigranţi au devenit ceva obişnuit.

Până vara trecută, AfD se concentra mai ales pe luptele interne, dar de atunci s-a orientat către dreapta, iar în sondaje se bucură de succes, chiar dacă nu are concepte politice realiste, notează Deutsche Welle. Este, doar, un partid antisistem, care se hrăneşte cu frustră­rile create de partidele tradiţionale.

The Guardian redă frustrările unui taximetrist care a a explicat de ce votează pentru AfD: „Problema este că nu simt că sunt discutate problemele importante pentru omul de rând care munceşte. Aceia care se chinuie cu un salariu de 1.200 de euro pe lună, care niciodată nu creşte, în timp ce costurile urcă – ce are de-a face cu noi criza refugiaţilor sau starea Europei?“.

La fel ca Merkel, Petry a crescut în Germania de Est, dar la cei 41 de ani ai săi reprezintă o generaţie mai tânără. Merkel are 61 de ani. La fel ca Merkel, Petry a studiat chimia. Este mamă a patru copii. Într-un recent interviu, The Guardian o descrie ca pe o femeie carismatică, inteligentă şi cultă. Alături de liderii altor partide extremă dreaptă aflate în creştere în Europa, cu care a stabilit relaţii de colaborare, Petry prezice sfârşitul partidelor mari europene.

Schimbarea generaţiilor în Germania şi Europa Occidentală a afectat profund, structural, sistemul de valori şi implicit Proiectul European. Generaţia care a trăit războiul la vârsta adolescenţei şi care a fost, în mod evident, cea mai dedicată integrării europene ulterioare, este acum pe punctul de a dispărea. Oricum, ea nu mai are relevanţă electorală sau impact în opinia publică. Urmaşii acestora, născuţi în anii ‘50-’60, au continuat în majoritatea lor să susţină integrarea, mai degrabă dintr-o memorie „intermediată” a războiului, din relatările părinţilor, din educaţia atentă primită în şcoală.

Frauke Petry este exponentul generaţiei germane născute la mijlocul anilor ‘70, fără „povara” conştiinţei războiului, generaţie pentru care orice dificultate sau incertitudine a Germaniei de astăzi poate fi văzută ca un regres faţă de sistemul economico-social sigur, robust şi prosper al mărcii germane de acum douăzeci de ani.

AfD şi-a început activitatea militând pentru revenirea la marca germană, a ratat de puţin (4,7%) intrarea în Bundestag la alegerile din septembrie 2013, deşi era înfiinţat cu doar şapte luni înainte de alegeri, a obţinut un scor destul de bun la europarlamentarele din mai 2014 (7,1%, adică 7 din cele 96 de mandate ale Germaniei în Parlamentul European), pentru ca din vara lui 2015, după alegerea lui Frauke Petry ca lider al partidului, principalul punct al platformei AfD să devină opoziţia vehementă la politica de deschidere a cancelarului Angela Merkel.

Premisele schimbării, de fapt, au apărut. De la rezultatele spectaculoase, între 12,6% şi 24,4%, obţinute de partidul eurosceptic şi anti-imigraţie de dreapta AfD în alegerile regionale, până la renunţarea completă la atitudinea liberală şi tolerantă postbelică şi impunerea unui nou tip de sensibilitate politică, cel mai probabil naţionalistă, protecţionistă şi intransigentă, bazată pe redeşteptarea sentimentului superiorităţii germane asupra naţiunilor Europei, nu mai este un drum prea lung.

Obiectivul lui Frauke Petry este să-şi aducă partidul în Bundestag anul viitor şi în guvern în 2021.

Primarul de la Bozovici ia taurul de coarne în privința Cascadei Bigăr! El spune lucrurilor pe nume…

Primarul comunei Bozovici, Adrian Sergiu Stoicu, are o mai multe nemulțumiri, legate de cei care ar putea să-și aducă aportul la amenajarea zonei de o frumusețe rară de valea Almăjului, dar nu o fac. Edilul spune că punctul de atracție maximă din zonă, cascada Bigăr, este unul dintre obiectivele care ar putea fi exploatate la maximum, în așa fel încât numărul turiștilor să fie unul cu mult mai mare. Nimeni nu a făcut până acum nimic. Zona nu este amenajată și nu oferă turiștilor nici măcar un minim de confort. Primarul comunei Bozovici, Adrian Sergiu Stoicu, are un plan de acțiune, însă recunoaște că mulți suferă de boala numită „lipsă de interes”.

Când vine vorba de administrația publică din Bozovici, Stoicu vrea să investească în zona în care îi permite legea – partea de dincolo de râu: intabularea zonei, extinderea parcării, amplasarea unui grup sanitar, branșarea la rețeaua de curent, amplasarea unei pasarele care să înlesnească accesul turiștilor. Totuși, primarul speră ca taxa să fie menținută la valoarea de 5 lei/persoană. În plus, a ajuns la o înțelegere cu reprezentanții Parcului Natural Cheile Nerei-Beușnița: accesul publicului va fi gratuit pe partea cu drumul, astfel încât turiștii să poată fotografia cascada în voie.

Prima și cea mai mare nemulțumire a primarului este cea referitoare la iluminatul public. Numărul turiștilor ar putea crește dacă li s-ar asigura posibilitatea de a vizita zona și după lăsarea întunericului. „E foarte complicat cu iluminatul, pentru că cel mai apropiat transformator se află la 700-800 de metri sau la Poneasca, la mai bine de 1 kilometru. Mai mult, Poneasca fiind un cătun aparținător de Bozovici, Enelul nu mai are curent acolo, ei ar fi trebuit să lase un transformator”.cascada bigar

Potrivit jurnaliștilor de la expressdebanat.ro”o altă problemă este cea a drumului și a avizelor de a amplasa indicatoare. „Eu acum patru ani am pus prima tablă cu inscripționare «Către cascadă». Veneau turiștii și treceau pe lângă cascadă. Am pus pe zidul de la Drumuri o tăbliță și mi-au cerut să o autorizez. Le-am spus că o dau jos, dar să pună ei. E datoria lor să semnalizeze obiectivele pe traseu. O altă problemă sunt indicatoarele de parcare. Ar trebui puse indicatoare din 50 în 50 de metri, ca să știe omul când să se oprească”, spune primarul comunei Bozovici, care le răspunde și celor care arată cu degetul spre administrația locală și o consideră vinovată de indiferență: „Problema este și a turistului. Să nu lăsăm urme după noi. Nu știu ce cred ei că găsesc aici. E o zonă naturală. Dacă am interveni mai mult, am transforma-o într-un kitsch. N-ar mai fi ce ar trebui”.

Primarul din Bozovici, Adrian Sergiu Stoicu, atrage atenția însă că, pentru a putea dezvolta zona, e nevoie de suplimentarea bugetului, și nu de tăieri. Edilul afirmă că nu a văzut susținere în demersurile sale nici din partea autorităților județene, nici din partea celor centrale.

În loc de concluzie trebuie subliniat că planurile primarului Adrian Stoicu nu sunt direcționate însă doar spre cascada Bigăr, ci spre întreaga Vale a Almăjului. Acesta are în vedere cascada de la Moceriș, care nu este pusă încă în valoare, dar și morile de la Rudăria, pentru care s-au făcut deja mai multe adrese scrise în vederea reabilitării drumului de acces.

Sursa: expessdebanat.ro