Stăm pe o comoară şi nu ştim să o exploatăm. Pare o zicală croită pe mărimea României, fie că vorbim de zăcăminte minerale, fie de agricultură sau de turism. Şi, din păcate, Timişoara, capitala Banatului, nu face excepţie. Capitolul la care nu excelăm este exploatarea moştenirii de care noi, toţi timişorenii, beneficiem — patrimoniul istoric unic în ţară. Avem peste 10.000 de clădiri istorice, trei cartiere vechi, de o importanţă deosebită, şi o mulțime de alte monumente de o valoare inestimabilă. Multe dintre ele au rezistat eroic secolelor, dar parcă era modernă înseamnă nepreţuirea lor. De întreţinere şi restaurare nici nu mai poate fi vorba. Vom face o plimbare prin zonele istorice ale Timişoarei pentru a vedea ce văd turiştii care vin aici spre a admira clădirile monument istoric. Vom încerca să descifrăm şi care sunt planurile autorităţilor şi dacă există o strategie pentru revigorarea zonelor istorice.
Centru, Iosefin şi Traian
Uitându-ne la documentele oficiale, întocmite ultima dată în anul 2011, aflăm că în Timişoara există 14.500 de clădiri istorice. De atunci, nimeni nu a mai întocmit un nou raport, aşa că nu ştim dacă unele dintre ele încă mai stau sau nu în picioare. Oricum, Timişoara nu se poate compara cu niciun alt oraş din România dacă aceast număr, chiar cel de 10.000, este real.
„Datorită evoluţiei parcurse în ultimele trei secole, în Municipiul Timişoara există peste 14.500 de clădiri istorice, localizate în trei cartiere diferite, constituind cea mai mare zonă istorică protejată din România. Faptul că oraşul a fost construit pe baza unor planuri prestabilite, proiectate la planşetă în secolul al XVIII-lea, constituie un unicat absolut în România şi o raritate în Europa şi în lume, sporind valoarea de unicat a zonelor istorice timişorene”, se arată într-un studiu de fundamentare istorică întocmit în 2011 de Primăria Timişoara.
Cu toate acestea, proprietarii clădirilor istorice ţin prea mult la pungă şi prea puţin la istorie. O demonstrează numărul mare al celor care refuză pur şi simplu să investească în restaurarea caselor vechi pe care le deţin. O scurtă raită prin cartierele istorice din oraş ne prezintă dovada vie a neglijenţei şi a nepăsării. Oraşul are trei cartiere de o valoare inestimabilă: Iosefin, Cetate şi Traian.
Dacă în cartierul din inima oraşului, Cetate, lucrurile au început să se schimbe în bine odată cu reabilitarea zonei din anul 2015, în alte părţi ale oraşului istoria se degradează pe zi ce 
trece. În Iosefin, de la maiestoasa poartă de intrare în cartier, formată de Palatul Marshall, pe stânga, şi Palatul Apelor, pe dreapta, putem vedea arhitectura ultimelor două secole măcelărită. Chiar dacă unele elemente arhietcturale sunt încă pe faţade, iar acestea nu sunt extrem de degradate, la parterul clădirilor găsim o lume comercială demnă de secolul XXI şi nicidecum de istoria de acum 200 de ani.
Cum se mutilează istoria
Potrivit datelor Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, mai puţin de 50% dintre cei care au deschis afaceri la parterul clădirilor istorice o fac legal. Şi mai puţin sunt cei care au făcut-o cu proiecte întocmite aşa cum trebuie şi avizarte de profesionişti. Cum se fac totuşi lucrările de restaurare greşit şi ilegal? Cu ajutorul legislaţiei permisive, a funcţionarilor cărora nu le pasă şi cu ajutorul lipsei de personal din instituţiile care ar trebui să păzească zestrea Timişoarei. Primul pas pentru cei care se pregătesc să mutileze faţade vechi cu termopane, vopsea inadecvată şi firme luminoase este să obţină autorizaţia de funcţionare. Ei se prezintă cu un dosar la Primăria Timişoara, de unde primesc documentul cerut fără să fie 
întrebaţi dacă deschid o afacere într-o clădire istorică şi au un proiect avizat pentru amenajarea spaţiului. Iar asta pentru că, deşi legislaţia impune aceste etape, nu impune funcţionarilor să verifice situaţia şi datele tehnice de restaurare.
Urmează apoi amenjarea spaţiului. De obicei se face în zilele de weekend, spun inspectorii de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş. Lucrările se fac rapid şi nu sunt deranjate de nimeni pentru că sâmbătă şi duminică inspectorii sunt liberi. Apoi, patromii preferă să plătească amenzile cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei, în loc să refacă spaţiul în stilul clădirii unde se află. Din păcate, legea din România nu permite autorităţilor să intervină şi să modifice ele amenajările, decât după procese îndelungate şi cu bani mulţi, pe care statul nu îi oferă cu una cu două. Şi aşa se mutilează istoria oraşului, fără ca nimeni să poată face ceva semnificativ.
Să ne uităm la cifre
Primii care pot lua măsuri împotriva proprietarilor ce-și neglijează clădirile sunt poliţiştii locali. Aceştia au fost antenaţi pentru a inspecta starea monumentelor istorice din oraş şi pot amenda deţinătorii care nu fac nici măcar reparaţii minore.
Potrivit ultimei informări a Poliţiei Locale Timişoara, peste 100 de proprietari au fost sancţionaţi cu mii de lei pentru că nu refac faţadele. Din păcate, mulţi plătesc sau contestă amenzile, dar de lucrări nu se mai apucă.
„Polițiștii locali din cadrul Serviciului Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal acționează permanent pentru verificarea proprietarilor de imobile, persoane fizice sau asociații, de pe raza Timișoarei, pentru a le pune în vedere necesitatea demarării procedurilor de reabilitare a clădirilor pe care le dețin, amplasate în zona istorică, imobile aflate în diferite stadii de degradare. Astfel, în urma verificărilor efectuate de polițiștii locali, a fost întocmit, de la începutul acestui an, un număr de 115 procese verbale de constatare proprietarilor de imobile istorice care nu le-au întreținut. Potrivit Legii 422/2001 privind protejarea 
monumentelor istorice, proprietarii de astfel de clădiri sunt obligați să efectueze lucrări de conservare, consolidare, restaurare, reparații, întreținere, în condițiile legii și cu respectarea pașilor de obținere a autorizațiilor prevăzuți în actul normativ. Reamintim că în situațiile de acest gen sancțiunile sunt cuprinse între 4.000 și 8.000 lei. Astfel de clădiri au fost identificate în zone precum: str. E. Ungureanu, E. de Savoya, 16 Decembrie, Ady Endre, 1 Decembrie, 3 August 1919, Romanilor, Dacilor, L. Blaga, Dacilor, Anton Pann, Ștefan cel Mare, Mărășești, C. Negruzzi, Proclamația de la Timișoara, Gh. Lazăr, A. Seiler, F. Grisellini, Piața Traian, A. Mocioni etc. În toate cazurile constatate polițiștii locali au întocmit dosare care au fost înaintate către comisia mixtă constituită la nivelul Primăriei Timișoara în vederea supraimpozitării. Acțiunile continuă”, au transmis, printr-un comunicat de presă, poliţiştii locali.
Un alt instrument pe care autorităţile locale îl au la îndemână în lupta pentru conservarea istoriei este taxa pe paragină. Supraimpozitarea, lege care permite administraţiei să aplice impozite mărite de până la 5 ori pe imobile, a fost deja aplicată mai multor proprietari. Cei din centrul istoric au fost primii vizaţi. 64 de dosare au fost aprobate de Consiliul Local Timişoara şi, astfel, proprietarii acelor clădiri plătesc anul acesta de 3, 4 sau 5 ori mai mult pentru imobilele lor. Iar taxa pe paragină va fi aplicată şi mai drastic.
„În 2018, numărul de dosare pentru care Poliția Locală a făcut sesizări — 353. Deci 353 numai până la ora actuală. Numărul de clădiri analizate deja de comisie — 150.Numărul de clădiri propuse spre supraimpozitare de comisie — 148”, a declarat Nicolae Robu, primarul Timișoarei, la finalul lunii iunie.
Salvaţi Patrimoniul Timişoara, Don Quijote şi morile de vânt
De-a lungul anilor democrației, scurși din 1989 până acum, nu s-a realizat nicio analiză temeinică a stării clădirilor vechi din cartierele istorice ale Timișoarei, cu excepția a câtorva clădiri, prin GTZ. Nicio instituție publică din Timișoara nu a realizat o estimare valorică a clădirilor din cartierele vechi. Din această cauză, ne întrebăm: Cine urmărește clădirile aflate în șantier de reabilitare? În afară de descrierea arhitecturii în linii mari și a unui scurt 
istoric mai mult presupus decât real, nu se prea știe mare lucru.
„Clădirile istorice nu sunt cuprinse în Marele Proiect al Dezvoltării în Forță al Timișoarei, deși se vorbește tot mai mult despre turism în Timișoara. Renumele orașului l-au creat, culmea, aceste clădiri istorice, de care, astăzi, fuge administrația locală. Turiștii vin, dar se întorc la casele lor dezmăgiți de felul în care „bijuterii arhitecturale” sunt mutilate și părăsite. E stânjenitor să prezinți străinilor un astfel de oraș urâțit de vreme și nesimțire. Ce ne facem?! GTZ a apus! S-au pierdut sume importante de bani. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara este sub presiunea marilor investitori imobilari și a neștiinței, de unde, probabil, apare lipsa de interes pentru Planul Urbanistic General al Timișoarei. Regulamentul de Urbanism al Timișoarei e depăsit, PUG-ul, expirat. Asociațiile de proprietari și proprietarii sunt depășiți de situație. Se vrea moartea Timișoarei din interior, nu numai din alte părți”, atrage atenţia Asociaţia Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.
Avem un răspuns pentru întrebările arhitecţilor şi a altor specialişti care s-au implicat în revigorarea şi conservarea patrimoniului Timişoarei. Din păcate, nu este unul pozitiv. După anul 2011, când Timişoara beneficia de sprijin financiar de la nemţi pentru restaurarea clădirilor istorice, nimeni din Primăria Timişoara nu s-a mai interesat de soarta celor 14.500 de imobile cu valoare istorică din oraş, deşi intenţie a existat…
„Având în vedere valoarea deosebită a zonelor istorice ale Timişoarei, atât pe plan naţional, cât şi pe plan european şi internaţional, este imperios necesară reglementarea exactă a condiţiilor de intervenţie asupra clădirilor (şi a parcelelor şi ansamblurilor) din zonele istorice în vederea menţinerii caracterului istoric şi evitării alterării/pierderii acestui patrimoniu cultural unic în România. La baza acestor reglementări stă o analiză aprofundată, fundamentată pe studiul arhivelor istorice, care este prezentată în Studiul de Fundamentare Istorică ataşat, elaborate în conformitate cu Ordinul nr. 562/2003 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru aprobarea Reglementării Tehnice Metodologie de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)”, aflăm din studiul istoric întocmit acum 7 ani.
Ce s-a făcut de atunci? S-au mutilat monumente, s-au lăsat pradă vremii imobile, iar Timişoara îşi pierde din farmec puţin câte puţin. Mai ales cartierele Traian şi Iosefin, care nu sunt nici măcar pe lista de investiţii ale actualei administraţii.
