O televiziune israeliană, Channel 12, a lansat o bombă cu consecinţe încă imprevizibile, aceea că agenţiile de intelligence americane şi-au informat partenerii israelieni şi aliaţii din NATO încă din a doua săptămână a lunii noiembrie 2019 despre infecţiile din China, de la Wuhan. Autorităţile israeliene, cele sanitare dar şi cele de securitate sau politice, nu au luat nici un fel de măsuri. Cum nu au luat nici cele din ţările partenere NATO, România printre ele. „Potrivit ştirilor de pe Channel 12, comunitatea de intelligence a SUA a avut cunoştinţă despre izbucnirea bolii în Wuhan în a doua săptămână a lunii noiembrie şi a produs un document clasificat. La acel moment, informaţia despre izbucnirea bolii nu se găsea în domeniul public, aparent îi era cunoscută numai guvernului chinez” (timesofisrael.com, redacţia publicaţiei, 16.04.2020).
În noiembrie, Klaus Iohannis şi PNL erau preocupaţi de alegerile prezidenţiale, se încordau s-o zdrobească pe Viorica Dăncilă, să distrugă PSD şi „ciuma roşie”, care ocupaseră în ultimii ani Palatul Victoria. Apoi au pierdut mai mult de o lună cu fantasmagoria alegerilor anticipate, obsedaţi să preia toată puterea, locală şi în Parlament. Desigur, pare bizar că americanii ştiau ce se întâmplă la Wuhan aproape mai bine decât puterea centrală chineză şi, în orice caz, în acelaşi timp. De altfel, încă de la începutul epidemiei, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a înlocuit conducerea politică din provincia Hubei (60 de milioane de locuitori, cât Italia) şi din oraşul Wuhan (11 milioane de locuitori).
Criza economică abia începe. Deocamdată am fost arestaţi la domiciliu, cu acordul nostru tacit, am plecat acasă într-un concediu prelungit cum mulţi dintre noi n-au mai avut de mult, am citit, am studiat SARS Cov-2 şi Covid-19 şi toate gripele, de la influenza generică la gripa aviară, gripa porcină, până la gripa spaniolă din 1918, am căutat tratamentele posibile de la vitamina C, Paracetamol, antibiotice, antivirale şi hidroxiclorochină la discutabilul Redemsivir al lui Gilead, am citit rapoarte medicale, studii şi, obligatoriu, am consultat medici. Dar în săptămânile următoare vom intra într-o nouă etapă, începe marea criză economică din 2020.
Pentru anul în curs şi, probabil, pentru anul viitor, turismul, mai ales cel la mari distanţe, va scădea dramatic. Şi, odată cu el, transporturile aeriene, industria hotelieră, restaurantele. Falimentele printre marii transportatori aerieni riscă să fie numeroase. Se va proceda la naţionalizări gigantice, unele au demarat deja. Iar situaţia proprietarilor şi a angajaţilor din hoteluri şi restaurante e deja foarte grea fără un program de susţinere, de ajutor coerent din partea guvernului. Furnizorii mari şi mici vor fi loviţi la rândul lor. Interdependenţa sectoarelor economice face ca asemenea prăbuşiri să ducă departe efectele în lanţ.
Criza economică a început, de fapt, cu un an sau chiar doi înaintea crizei sanitare. Ea a fost ţinută sub control şi ascunsă sub covor de băncile centrale, de marile bănci, de fondurile de investiţii şi fondurile speculative. Dar populaţia modestă a planetei şi chiar clasa de mijloc au resimţit-o din plin. Prin diminuarea constantă a veniturilor lor. Prin distrugerea accelerată a micilor afaceri, a micilor producători. Dar statele, guvernele şi marele capital nu se mai ocupă de mult de populaţie, cu excepţia politicienilor în timpul alegerilor, când cer hoţeşte, în derâdere, votul oamenilor. Ca să fie acoperiţi măcar aparent cu ştampilele noastre puse pe o bucată de hârtie.
În afară de transporturile aeriene, turism, hotelerie şi restaurante, constructorii de avioane şi constructorii de automobile, este lovit în plin şi fotbalul în Europa, tenisul de câmp pe toată planeta, cu publicurile lor, sporturile în general (Olimpiada de la Tokyo s-a amânat, ca şi Campionatul European de Fotbal) şi sporturile specifice din America. Stadioanele de fotbal nu vor mai avea la fel de mulţi spectatori anul acesta, anul viitor ş.a.m.d. Fotbaliştii vor mai câştiga sumele astronomice pe care le-au încasat până în 2019? Câte cluburi vor intra în faliment? Dar ce se întâmplă cu campionatele naţionale, cu cupele europene, cu transmisiunile de meciuri de pe televiziuni? Câţi mari fotbalişti îşi vor încheia brusc cariera în 2020? China şi SUA vor mai plăti sumele colosale din trecut pentru transferul de jucători? Ce se va întâmpla cu industria fotbalului din Marea Britanie, Spania, Italia, Germania şi Franţa?
Preţurile la petrol continuă să scadă până la niveluri nemaivăzute de 20 de ani. Preţul WTI de referinţă al petrolului american a ajuns la 15,65 dolari/baril în Asia, în ciuda diminuării negociate a producţiei. Bursele o vor lua din nou la vale spre abisuri greu de anticipat. Marile bănci şi fonduri de gestiune (gen BlackRock sau Vanguard) sunt foarte expuse şi se pot prăbuşi aşa cum s-a întâmplat cu Lehman Brothers, cu alte bănci şi alţi asiguratori în 2008-2009. Şomajul se prefigurează la multe zeci de milioane în UE, ca şi în SUA, şi cel puţin la 2 milioane în România. Deja cel puţin 200 000 de oameni şi-au pierdut locul de muncă. Timpurile care vin se vor dovedi prea grele pentru ambiţioşii pe sec liberali. N-ar trebui ca preşedintele Iohannis să se preocupe de punerea pe picioare a unui guvern serios, de uniune, de salvare naţională? Cât îi mai poate vota Marcel Ciolacu în Parlament pe liberali? N-ar trebui să intre şi PSD la guvernare alături de PNL, dacă tot e nevoie de votul lor?
România ar putea să-şi acopere nevoile alimentare şi chiar să exporte hrană pentru 80-100 de milioane de consumatori. Dar, cu pământul lăsat pârloagă, fără irigaţii, cu seceta de anul acesta, cu traficul rapid şi slugarnic de mână de lucru spre Germania, Marea Britanie şi celelalte ţări vest-europene, ţara noastră riscă să cunoască o aberantă criză alimentară. Aici se vede incompetenţa periculoasă a factorilor răspunzători la toate nivelurile, inclusiv a celor răspunzători de siguranţa naţională – un concept atât de vânturat când e vorba de media şi de buget.
Nu e exclus ca măsurile luate la începutul epidemiei să fie considerate mai târziu proaste, iresponsabile şi chiar vinovate de punerea economiei naţionale pe butuci pentru ani buni. Deşi aceste măsuri au fost luate cu întârziere din cauza obsesiei prezidenţiale cu anticipatele, din cauza refuzului de a lua în serios informaţiile care au început să curgă încă din ianuarie. Se credea pur şi simplu că epidemia din China, din Wuhan şi Hubei, nu va ajunge şi în Europa şi cu atît mai puţin în România. Consemnarea la domiciliu a aproape jumătate din populaţia planetei era, când a fost luată decizia, treptat în ţările europene, aproape singura măsură serioasă la dispoziţie.
Pentru că guvernanţii succesivi de pretutindeni nu au fost capabili să prevadă o asemenea epidemie. Deşi au fost SARS în 2002-2003, HIV, Ebola, gripa aviară, gripa porcină. Iar Ministerul Sănătăţii din România nu avea stocuri de măşti, dezinfectanţi, combinezoane de protecţie pentru cadrele medicale, ventilatoare şi suficiente paturi complet utilate în secţiile ATI. Dimpotrivă, în anii anteriori, guvernanţii fuseseră chitiţi pe închiderea spitalelor, recomandându-le medicilor şi asistentelor să plece la muncă în străinătate, unde sunt plătiţi mai bine. Dogma ultraliberală şi directivele UE au făcut ravagii.
Poate lumea de mâine va semăna cu lumea de ieri dar în mai rău – ceva asemănător a exprimat şi ministrul de Externe francez Jean-Yves Le Drian. Politicienii şi dominanţii (la noi, oligarhii, banchero-cămătarii, interlopii…) nu se vor schimba singuri din motive morale sau pentru că vor fi loviţi brusc de înţelepciune. Cetăţenii vor avea guvernele şi clasa dominantă pe care le vor impune de jos în sus. Sau nu.
