Timișoreanul care nu l-a trădat niciodată pe Ceaușescu ! Cine a fost și cum și-a încheiat viața

2473

Mihai Gere, liderul comunist astăzi dat uitării, de origine maghiară, s-a născut la 2 septembrie 1919 în Timișoara. Închis în perioada ilegalității își va începe treptat ascensiunea după eliberare, la 23 august 1944, dar va atinge culmile nomenclaturii la finele anilor ’60, sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, când va deține funcții importante în partid până la Revoluția din 1989, scrie dcnews.ro.

Născut într-o familie modestă sub numele real de Gerő Mihai, viitorul nomenclaturist a avut trei frați și două surori care, așa cum precizează un raport al partidului, aflat la dosarul Secției Cadre al CC al PCR,  „nu s-au manifestat politicienește” în ilegalitate.

De profesie zidar, Mihai Gere a absolvit șapte clase primare și școala superioară de partid de pe lângă C.C. al P. C. U. S.

Primele contacte cu mișcarea comunistă

Primele contacte ale lui Mihai Gere cu mișcarea comunistă au loc la finele anilor ’30.

În primăvara anului 1940 a fost atras în U.T.C. , fiind cooptat după scurt timp în conducerea organizației U.T.C. dintr-un cartier al orașului Timișoara.

Practic, conducerea celulei din Colonia Crișan a fost cea mai înaltă ”funcție” pe care Mihai Gere a deținut-o în perioada ilegalității, celulă din care făcea parte doar el și încă un membru. După doar câteva săptămâni de activitate ilegală, Mihai Gere avea să ”cadă” și să fie condamnat la 5 ani de închisoare.

În ceea ce privește activitatea ilegalistă, ea este confirmată de mai multe referințe semnate de „turnătorii” Securității, cei care l-au cunoscut pe Gere în perioada respectivă, unii chiar din copilărie.

În motivația aderării la mișcarea comunistă, oficial, Mihai Gere precizează într-o fișă biografică aflată la dosarul menționat că ea ține de ”conștiința de clasă și dorința de a lupta pentru cauza clasei muncitoare și pentru desființarea expluatării omului de către om”. Era, desigur, varianta oficială, dar convingerile staliniste ale tânărului Gere existau fără îndoială.

Activitatea în ilegalitate și arestarea

Activitatea lui Mihai Gere în perioada ilegalității, în comparație cu nume grele ale nomenclaturii comuniste românești, nu este una bogată, dimpotrivă, ea tinde spre obscuritate. Activitatea se rezumă la câteva întâlniri, recrutări de noi membri și o acțiune în urma căreia a și ”căzut” și a fost arestat. Este adevărat, nici nu a avut timp să desfășoare o activitate mai amplă în slujba partidului, având în vedere că arestare intervine la o perioadă scurtă de când a devenit activ în mișcare.

Astfel, el participă pe 6 noiembrie 1940 la o acțiune de arborare a două steaguri roșii pe o fabrică din oraș împreună cu Lucacs Ladislau, celălalt membru al celulei din Colonia Crișan.

Ultimul este arestat de Siguranță iar la cercetări l-a divulgat pe Mihai Gere, acesta fiind arestat în ziua următoare. Mihai Gere a reușit să scape la arestarea lui Lucacs Ladislau, făcând uz de armă. Cel puțin aceasta este varianta oficială. În rândurile următoare vom vedea că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa.

Documentele partidului critică arestarea celor doi și precizează că ei nu au respectat indicațiile primite, lucru pe care și Gere îl va recunoaște. Mai mult, în timpul anchetei , Mihai Gere a recunoscut că este comunist convins și a confirmat mai multe informații. Rapoartele partidului îi critică atitudinea, precizând că ea este rodul lipsei de experiență. A fost condamnat de Tribunalul Militar din Timișoara la 5 ani de închisoare, fiind închis la Caransebeș și Văcărești.

Scurta activitatea a lui Gere din ilegalitate este confirmată de mai mulți comuniști „turnători” a căror rapoarte se află în dosarul lui Gere Mihai.

La 23 august 1944 a fost eliberat din închisoare, „încadrându-se în muncă de tineret, unde a depus activitate până în ianuarie 1946 când a fost ridicat ca responsabil organizatoric în Biroul Sectorului III PCR Timișoara”.

Funcții după 23 august 1944

Dacă în perioada ilegalității nu a ocupat funcții importante de conducere, Mihai Gere a fost foarte activ politic după 23 august 1944. A absolvit școala superioară de partid de pe lângă C.C. al P. C. U. S și a fost adjunct al șefului Secției Propagandă și Agitație a C.C. al P. M.R.

Din 1964, devine președinte al Comitetului Executiv al sfatului Popular al regiunii Mureș Autonomă Maghiară. După 1965 este promovat în conducerea partidului, Gere aflându-se printre membrii supleanți ai Biroului Executiv, dar primise totodată și unul din posturile de secretar al CC. Deputat în Marea Adunare Națională (1965-1989), Mihai Gere a condus Gospodăria de Partid, Secția economică a Partidului Comunist Român până la Revoluție.

În calitatea sa înaltă în structura regimului ceaușist, Mihai Gere a participat și la şedinţa Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 17 decembrie, ședință în care Ceaușescu revoltat cere să se tragă cu muniție de război pe malurile Begăi, fiind părtaș la baia de sânge din Timișoara natală.

La începutul anului 1990, Mihai Gere a fost trimis în judecată împreună cu mai mulți membri C.P.Ex. al fostului CC. al P.C.R, pentru comiterea infracţiunii de favorizare la genocid, fiind acuzați că, în şedinţa din data de 17 decembrie au decis reprimarea manifestaţiilor din Timişoara. Moare la 7 octombrie 1997 la vârsta de 78 de ani.

Citește mai mult pe dcnews.ro

LĂSAȚI UN MESAJ