Ar putea să sune ciudat vorbele din capul articolului. Dar explicate de Mitropolitul Ioan Selejan vădesc un mare adevăr, puțin știut. Adică, aici, în Timișoara, este suficientă o scânteie la locul potrivit ca să se inflameze ușor starea de spirit a cetățenilor. Iar de la scânteie la flacăra revoluției nu este mult. Imaginile de la Revoluția timișoreană, deși puține, încă mai există. Încep să fie uitate. Mulți dintre cei tineri le văd acum pentru prima dată. Nu este firesc ca o bună parte din istoria noastră recentă să nu fie mai bine știută.
O inițiativă de mare încărcătură emoțională a adunat împreună Casa de Cultură a Municipiului, Poșta Română și Mitropolia Banatului. Totul a plecat de la o idee venită de la reprezentanții Casei de Cultură, unde sunt expuse fotografii de la acel decembrie fierbinte realizate de Constantin Duma. Dar vizibilitatea lor este restrânsă la cercul celor ce trec pragul sălii de expoziție. Întrebarea „cum ar fi să multiplicăm fotografiile, ca să circule?” a căpătat un răspun imediat. De la gând la faptă a fost un pas. Lansarea vederilor a stat sub auspiciile îndemnului „Să nu uităm lucruri și să ne amintim evenimentele împreună de la Revoluția din 1989″. Evenimentul s-a dorit a fi și o lecție de istorie predată ad-hoc.
Cărți poștale, cu imagini alb negru extrem de sugestive, au fost tipărite și puse în circulație pentru a scrie un gând sau o impresie legată de libertate sau de eroii săi. Câți mai folosesc pixul și cartea poștală în zilele electronicii? Foarte puțini. Dar având la dispoziție noile vederi care au și un mic text poate tot mai mulți vor schimba messengerul și e-mailul pentru un moment cu o imagine adevărată tipărită pe carton adevărat.
La sediul Poștei Mari, cum este știut oficiul poștal numărul 1, a avut loc azi lansarea ediției speciale de vederi, chiar în ziua de doliu a orașului.
„Pornind de la expoziția de fotografie a lui Constantin Duma, cunoscut ca „fotograful revoluției”, expoziție ce este acum pe simezele galeriei Casei de Cultură… am ajuns la această idee. Ne-am gândit ca aducerea aminte a Revoluției să ajungă la cât mai multă lume, nu doar din Timișoara. Ci și la lumea de dincolo de fruntariile județului, ale orașului sau poate chiar ale țării, în Europa sau mai departe. Cumva să îndemnăm cât mai multă lume să se gândească la eroii noștrii. Pentru că, se știe bine, eroii nu mor niciodată. Să se gândească, împreună cu noi, în aceste zile, la eroii noștri. Aceste fotografii au devenit suport pentru cărțile poștale …. Oamenii pot adăuga mesajul lor personal” explică demersul Camelia Mingasson, directorul Casei de Cultură a orașului.
„Poșta Română este una dintre instituțiile care, alături de Biserică și Casa de Cultură, face parte din comunitate și din societate, și ne amintim de ziua de 17 decembrie 1989. Am organizat acest eveniment rulând pe acest ecran imagini de la Revoluție și fiecare client care intră în această instituție va putea primi o carte poștală cu ilustrații din Revoluție pe care noi, Poșta Română, le distribuim oriunde dorește clientul noastru. Eu acum înțeleg ce înseamnă libertatea și libera exprimare.” declară directorul Poștei, Avram Nicolaie
„Cartea poștală pe care o am aici, în sediul Poștei Mari, este de fapt o imagine a Revoluției din Decembrie 1989. Ne aduce aminte despre ce a însemnat revoluția pentru fiecare din noi. Ne duce cu gândul la sacrificiu acelor oameni care au ieșit în decembrie 1989 în piața Operei, devenită a Victoriei din Timișoara, cu riscul de fi distruși, omorâți ei sau familiile lor. Nu au ținut cont de nimic. Pentru că au avut nădejdea, cum au și spus în acel moment unic, când peste zece mii de oameni, poate mai mulți, erau în genunchi în fața Catedralei și rosteau rugăciunea „Tatăl Nostru” și au strigat în cor „Există Dumnezeu!” „Dumnezeu este cu noi!”.
Într-adevăr Dumnezeu este cu noi toți, cei care credem că valorile neamului românesc nu pot fi ascunse, nu pot fi îngropate și că demnitatea, libertatea și unitatea poporului român trebuie să dăinuiască peste timp. Avem nevoie de astfel de oameni, de astfel de modele, din care să rezulte că omul în sine nu poate închis pentru totdeauna. La un moment dat explodează. Și arde! Pentru un deziderat care merită să fie până la urmă o continuare a dorinței lui, nu doar pentru ziua aceea, ci peste timp. Iar dacă ar fi să mă gândesc la ceea ce facem noi ca biserică astăzi, să știți că toți acești eroi martiri ai neamului românesc sunt pomeniți în fiecare duminică și sărbătoare în sfânta Liturghie când ieșim cu sfintele daruri și ÎL rugăm pe Dumnezeu să-i pomenească pe eroii și martirii neamului care au murit pentru demnitatea, libertatea și unitatea poporului român.
Dacă aceste amintiri de astăzi, din cărțile poștale, ce le vedem aici, vor trece dincolo de hotarele țării înseamnă că vom transmite și altora cât de curajoși au fost românii și cât de dispuși să ardă pentru câteva deziderate ale umanității și ale demnității omului ca om”spune părintele protopop Zaharia Pereș.
Și acum să explicăm de ce Timișoara este asemuită cu o materie explozivă cum este fosforul de însuși Înalt Preasfânția Sa Ioan Selejan.
„Frumos spunea, la un moment dat, Părintele nostru Mitropolit Ioan al Banatului că: <Timișoara este un oraș aparte de restul țării . Este un oraș construit pe fosfor! Nu pe cărămidă, nici pe piatră, nici pe lut sau pe lemn. Oricând poate să explodeze. De aceea, cei care se joacă uneori cu focul, să nu se joace cu timișorenii, că, într-adevăr, pot să fie flacără vie, nestinsă și care chiar să și ardă!” Prin urmare, e important să reținem că spiritul timișorean este un spirit al focului, al fosforului și al curajului. Dincolo de toate, aici, la Timișoara, este o flacără vie a Revoluției! ” tălmăcește pentru noi, frumoasele vorbe, părintele Pereș.
