Ediția în limba sîrbă comentată de

Prof. dr. GROZDANKA GOJKOV

Membru al Academiei Sîrbe de Științe ale Educației din Belgrad

Cartea Străinul din interior de Victor Neumann este o mărturie a timpului trecut, a conservării pînă astăzi a trăsăturilor autoritare ale fostului sistem social-politic. Scrisă într-un stil academic, cartea contextualizează și explică în ce constau discriminările și actele de represiune în regimurile totalitare. Străinul din interior arată cum după trei decenii și jumătate de declarată orientare democratică, România nu s-a eliberat de constrîngerile trecutului: naționalism, intoleranță, denunț, discriminare, presiuni… E vorba de un text extrem de valoros pentru istorie, dar și pentru alte cîteva discipline științifice: psihologie, pedagogie, sociologie, filozofia educației etc.

Această perspectivă multidisciplinară necesită analize profunde asupra conținutului și a modului în care autorul își prezintă argumentele printr-un studiu de caz. Cartea are în vedere cercetarea circumstanțelor istorice, evidențiind xenofobia ca fenomen sociologic sub cîteva aspecte. Autorul o face cu un pronunțat profesionalism, promovînd un model de metodologia istoriei în general și a istoriei României în mod special. Este o lucrare valoroasă, un exemplu de cercetare științifică. Prin urmare, avem în față un studiu de caz și o diagnosticare a problemelor. În discuție sunt obiectivele istoricului, care, cu ajutorul cunoștințelor sale și, prin urmare, a unei abordări moderne, luminează holistic contextul, situația dintr-o societate care cu greu își găsește calea tranziției de la totalitarism la organizarea sistemului democratic și la orientarea indivizilor spre democrație. E vorba de o societate care a ratat șansa creată de revoluție de a face față vechiului regim, de a realiza purificarea morală prin înnoirea socială și mentală a elitelor și de a accepta cu demnitate responsabilitatea față de trecut.

În prefața cărții sunt abordate cîteva aspecte, între care și cel pedagogic în temeiul căruia e subliniată importanța cărții. Pentru cei care se ocupă de formarea tinerilor, inclusiv de aspectul moral al acestora, Victor Neumann investighează faptele pe bază de argumente, de probe. Chiar și pentru cei care nu sunt atașați de personalități, exemplul unei autobiografii de inspirație istorică generează imagini clare privind specificul instituţiilor sistemului totalitar. Amintitul exemplu arată neînțelegerile și circumstanțele vieții din Banat și România în timpul regimului național-comunist, izolarea socială și etichetarea negativă pe considerente naționale, religioase și de altă natură. Toate au fost posibile pe vremea lui Ceaușescu și a Securității sale și toate sunt imaginate de CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) într-o nouă formă, fondul problemei rămînînd al fostei poliții secrete.

Cartea este un document serios pentru știința istorică, din ea rezultînd persecuția oamenilor după trei decenii și jumătate de distanțare declarativă față de nationalism, comunism și alte forme de intoleranță, demonstrînd continuitatea autoritarismului cu metode perfide și convingeri nesustenabile. Autorul face un rechizitoriu împotriva tradiției românești a formelor fără fond, împotriva oamenilor politici și a senzaționalismului jurnalistic, împotriva instituțiilor statului ce nu își îndeplinesc obligațiile ce le revin, favorizînd insecuritatea și neglijarea valorilor morale fundamentale și creînd astfel un context prielnic autoritaritarismului. Toate acestea indică un comportament duplicitar, supunere pe de-o parte, violență pe de altă parte. O lectură judicioasă a exemplelor cărții dezvăluie trăsăturile și comportamentul personajelor autoritare, loiale și ascultătoare față de cei aflați la putere, pline de dispreț, meschinărie și cruzime față de cei ce nu sunt în vîrful ierarhiei sociale sau față de cei ce nu pot fi manipulați.

Psihostructurile autoritare au, după cum vedem din biografia lui Victor Neumann, un rol semnificativ în construcția relațiilor sociale patologice. Autorul prezintă și explică documentat și clar naționalismul, intoleranța religioasă sau culturală, intoleranța de orice fel potrivit binecunoscutei maxime din psihologia socială: „Autoritatea se exercită de sus în jos, încrederea se manifestă de jos în sus!”. În acest sens, cartea Străinul din interior are o valoare pedagogică, arată modul în care se structurează caracterele în orice sistem totalitar sau autoritar și care subordonează la modul absolut individul, preferînd cultul colectivității. E cazul partidului, statului, națiunii, bisericii, corporației… Într-un anumit context social-politic cum este cazul României, consecințele sunt izolarea, neglijarea, intervenția în munca de cercetare etc. Studiul de caz ne ajută să vedem demnitatea morală a unui învățat cosmopolit, dedicat toleranței și înțelegerii religioase și naționale, a cărui anvergură e recunoscută în cercurile academice de vîrf din Europa și din lume. Lucrurile nu stau la fel în România, cu toate că Neumann consideră că România e patria sa, e cultura în care a activat în cea mai mare parte a vieții și a carierei profesionale.

Căutînd „baza umană” psihologic-antropologică a fascismului, psihologii sociali au ajuns la concluzia că invocatele personaje autoritare pot fi asociate oricărui gen de ideologie nedemocratică. Printr-o respingere bine argumentată a acuzațiilor ce i s-au adus, Victor Neumann i-a descris pe defăimători ca oameni extrem de susceptibili și apți de manipulare de către autorități. Pe de altă parte, aceștia și-au îndreaptat cu ușurință agresivitatea reprimată și ura inconștientă – e ceea ce rezultă din subordonarea ce li s-a impus și din sentimentul de inferioritate – spre grupurile neprotejate social, marginale: minorități naționale, religioase, rasiale. Ei își îndreaptă agresivitatea față de opoziția politică și mai ales față de indivizii neconvenționali și liber gînditori a căror atitudine e contrară normelor morale standard ce nu se supun automatismelor, nu fac parte din mediocritate, din masa amorfă care și-a pierdut individualitatea și originalitatea.

Cu toate că adeseori oamenii condamnă autoritarismul, din cartea Străinul din interior rezultă că rădăcinile acestuia sunt greu de îndepărtat. Politica educațională, pedagogia familiei și pedagogia școlară ar trebui să se ocupe cu prioritate de astfel de probleme. În absența lor, conviețuirea indivizilor se poate transforma în groază, iar grăuntele de răutate al intoleranței naționale, religioase și de altă natură e greu de șters dacă se infiltrează în sistemul politic. Citirea acestei cărți nu lasă cititorul indiferent. Dimpotrivă, el se identifică cu autorul în eforturile sale pentru reforma academică, pentru schimbarea unui sistem care a ratat șansa de a suprima naționalismul și intoleranța în rîndul cetățenilor săi.

Victor Neumann este convins de rolul formării unei societăți mai echitabile în România. Numele său este cunoscut în cercurile academice internaționale, fiind totodată al unui erudit în istoria Banatului, regiune care în epocile istorice anterioare s-a caracterizat prin toleranța coexistenței diferitelor confesiuni, culturi și limbi, prin reciprocitatea influențelor și serviciilor făcute. În contextul unor defăimări absurde, Victor Neumann și-a luat apărarea, a susținut valorile morale generale și a oferit un exemplu de atitudine morală prin care îi apără pe toți cei care sunt victime ale intoleranțelor naționale sau de altă natură, respectiv ale sistemului social din România și din lume. Cartea Străinul din interior poate fi o lectură utilă și studenților la istorie, precum și elevilor de liceu pentru a discuta teme precum toleranța și discriminarea, respectiv modul de a rezista în fața discriminărilor în orice moment și pe orice meridian al lumii.