Elevii din majoritatea școlilor de la noi îi au aproape pe dascălii lor, care le sunt exemple și repere de urmat în viață. Una din situațiile mai puțin cunoscute, cu ani în urmă, dar din ce în ce mai frecvente în conjuncturile actuale este cea privitoare la copii care au familie dar în realitate nu sunt aproape de ei.
Sunt copii care își văd unul sau pe ambii părinți, în cel mai bun caz, de câteva ori pe an, în concediile scurte. vorbim despre părinții care-și caută un trai ceva mai bun lucrând din greu peste în afara țării. Asta, pentru a aduce acasă un ban, cu greu obținut. Numai că, reversul medaliei, se îndepărtează de cei mici care sunt lăsați acasă în grija nimănui. În cel mai fericit caz se ocupă de copii un bunic neajutorat și cu posibilități limitate.
Tocmai unor astfel de elevi li s-a adresat un eveniment de suflet care a avut loc la Școala Gimnazială Numărul 1 din Fabric. Este una din cele mai vechi școli publice din oraș. Are mult peste două secole și jumătate de activitate și se află, cum altfel, chiar lângă strada Școalei. Parcă predestinat numele străzii să se împletească cu al educării celor tineri. Aici funcționează Centrul de Educație Incluzivă, care are drept înger păzitor organizația „Salvați Copiii” filiala Timișoara.
Elevii au parte de educție dar și de o grijă sporită, tocmai datorită unei dăscălițe devotate care nu ține cont doar de orele de curs. Fac și educație pentru viață, suplinind cât se poate lipsa părinților plecați departe.
Coordonatorul local al organizației, Isabela Ciornoavă, este cadru didactic dar și asistent social. Aceasta are în grijă 29 de elevi din toate clasele, de la întâia până la a șaptea. În fiecare zi, de luni până vineri, timp de patru ceasuri, se ocupă de un program complex de educație după școală. Copii fac teme, se joacă, fac sport sau povestesc despre de toate.
Recent a avut loc un program-proiect cu implicarea organizației „Salvați Copiii” filiala locală și Consiliul Local Timișoara. Cu mijloacele pe care le au la îndemână au trecut la treabă și au desenat o temă foarte serioasă: „Ce știm despre copiii singuri acasă?”. Fiecare a încercat cu creioane colorate sau cu vopsele să-și imagineze tocmai viața acelora ce au părinții în străinătate. A fost un exercițiu despre cum văd ei această lume și eventual ce soluții ar găsi dacă ar depinde de ei.
Expoziția cu lucrările copiilor a fost de un înalt nivel artistic dar și de înțelesuri mai profunde, dincolo de simplele desene școlărești de la clasă. Poate au o maturitate mai precoce acești tineri desenatori? Văd și dincolo de linii și culori. Ei văd o lume frumoasă dar cu probleme mari.
La deschiderea expoziției ad hoc au luat parte elevi, bunici și părinți. Au fost împărțite premii tuturor copiilor participanți, pentru harnicia dovedită.
