Sever Bocu, una dintre personalitățile de seamă ale Banatului, fără de care istoria Timișoarei și a Banatului ar fi mai săracă, este aproape uitat în Lipova, acolo unde a locuit până în ultimii ani ai vieții.

Muzeul Orășenesc din Lipova este adăpostit, începând cu anul 1952, într-un valoros castel din secolul al XIX-lea, monument istoric și de arhitectură – Castelul Misici – care a aparținut omului politic Sever Bocu – ministrul Banatului şi preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din Timiş – Torontal. Clădirea a fost proprietatea mai multor familii care au înstrăinat­-o, ajungând în stăpânirea lui Sever Bocu. Acesta a cumpărat-o de la familia Şerban în 1922. Sever Bocu o renovează în 1930, dându-i o altă înfăţişare.
Din 1945 până în 1958 este ocupată de Şcoala copiilor de ruşi ce staţionau ca trupe de ocupaţie după terminarea războiului. Plecarea definitivă a trupelor sovietice în anul 1958 a făcut posibilă ocuparea localului de către actualul muzeu, ce funcţionează din 1958 în toate sălile şi în anexe.
Între anii 1958-1972 s-a constituit „Fondul vechi”, format din obiecte de istorie, artă ţărănească şi etnografie, rezultat din naţionalizarea bunurilor familiei Bocu şi din achiziţii făcute de muzeu.
În prezent, doar o placă de marmură de pe fațada clădirii mai amintește că aici a locuit marea personalitatea a Banatului, Sever Bocu. Respectiva atenționare și liceul din Lipova, care poartă numele marelui om politic bănățean, ne mai aduc aminte că în aceste locuri a trăit, cea mai mare parte a vieții, Sever Bocu. Autoritățile locale nu au găsit resursele necesare măcar pentru amenajarea câtorva camere memoriale în casa în care a locuit.

Puțină istorie.

Cetăţean de onoare al Timişoarei în 1933, reconfirmat post-mortem în 1999, Sever Bocu s-a născut la Şiştarovăţ, lângă Lipova, la 19 noiembrie 1874. A urmat școala primară la Lipova și Liceul maghiar din Arad, de unde a fost exmatriculat pentru că refuzase să poarte la piept panglica în culorile maghiare. Sever Bocu a urmat în continuare cursuri de jurnalistică la Şcoala de Înalte Studii din Paris, angajându-se apoi ca şi contabil la Banca Lipovana din Lipova.

După război, el a înfiinţat la Timişoara primul periodic românesc, săptămânalul Voinţa Banatului, iar mai târziu cotidianul Vestul. A fost ales de nouă ori deputat în perioada 1921-1946. Din 1923 a devenit preşedinte al organizaţiei judeţene Timiş-Torontal a Partidului Naţional, iar din 1926 al Partidului Naţional Ţărănesc, până la interzicerea de către comunişti a acestui partid în 1947. În guvernul Maniu din 1928, Sever Bocu a fost ministru al Banatului, iar în continuare a fost numit în fruntea Directoratului VII, care cuprindea judeţele din sud-vestul ţării.

Arestat de Securitate în “Noaptea demnitarilor” din 5-6 mai 1950, a fost dus de la Lipova la Timişoara şi de acolo la închisoarea din Sighet, unde a şi murit la 21 ianuarie 1951. Conform colegului său de celulă, fostul prefect de Timiş-Torontal Coriolan Băran, Sever Bocu era lovit de un gardian cu bocancul peste gură în timp ce spăla pe jos, până i-a fost sfărâmat maxilarul. Din aceasta avea să i se tragă şi moartea, la 76 de ani.

A activat permanent pentru întemeierea la Timişoara a Universităţii de Vest şi pentru reînfiinţarea Mitropoliei Banatului. Poate că nu ar fi lipsit de interes ca aceste instituții importante pentru care a militat Sever Bocu să dea o mână de ajutor celor din Lipova pentru a amenaja o casă memorială pe măsura acestuia.