Șase trandafiri albi pentru șase eroi aproape anonimi FOTO-VIDEO

140

De un timp a intrat în obișnuința timișorenilor de a marca cu fastul și respectul necesar în fiecare an la data de 3 august, Ziua Timișoarei.

Ca orice oraș ce se respectă sigur că și timișorenii meritau o zi numai a lor. Evenimentul de care se leagă ziua este destul de recent la scara cronologiei locale, nu a trecut de atunci decât puțin peste un secol de istorie de când armatele victorioase în primul război mondial ale Regatului Român au pus capăt ocupației Banatului de către trupele sârbești. În 1999 ziua orașului a devenit și în mod oficial sărbătoare locală.

Armata Română a intrat în oraș, în august 1919 venind dinspre Lugoj și au marcat astfel intrarea provinciei noastre și de facto în componența staului întregit cu capitala la București. Pacea încă nu era totală. Ciocniri armate sporadice s-au mai semnalat culminând cu adevărata campanie de peste Tisa a avea să se încherie cu pacificarea Budapestei. Dar în timișoara și zona apropiată se întreverdeau zorii unei epoci mai calme.

Ca în toți anii au fost cam aceleși manifestări. Totul a început cu intonarea Imnului de Stat de către fanfara militară și depunerea de coroane de flori la podul din dreptul pieței Petru Maior la bustul colonelului Virgil Economu ce a condus prima coloană militară ce a sosit în Timișoara. De față au fost Mihai Ritivoiu din partea Prefecturii și primarul Dominic Fritz alături de alți politicieni din administrația locală și județeană.

Militari din cadrul Batalionului 32 Mircea ai Brigăzii 18 și-au continuat marșul pe un traseu ce amintea oarecum cu cel de o sută de ani în urmă făcându-și intrarea sărbătorească în piața Unirii. Este de amintit că de atunci se consemnează acest nume pentru fosta Piață a Domului.

Aici nu au lipsit discursuri pline de sevă patriotică. Conducerea militari, cea civilă, politicieni cât de mărunți au ținut să apară ca fiind apărătorii decî nu chiar salvatorii de acum a nației. Nu e rău ce fac dar un pic de modestie poate nu strică nimănui. Nu se poate deloc compara vitejia de a semna hârtii și de a perpetua veșnice conflicte mărunte alături de mărunte certuri din diferite consilii cu faptele celor ce cu arma în mână au măsurat noroiele europei și au umplut tranșeele cu trupurile lor.

Dar cu adevărat înălțător și festiv a fost momentul în care în sala Capitol, șase din concetățenii noștrii au primit o târzie recunoaștere a sacrificiilor lor în diferite domenii. Fie că și-au petrecut tinerețea în lagărele de muncă din stepele ruse fie în Barăganul nostru, cu nimic mai blând, sau au performat pe terenul de sport toți sunt adevărații eroi si comunității noastre.

Ședința prezidată de Roxana Iliescu a dat cuvenitul prinos de recunoștiință acestor oameni ce merită mult mai mult dar trăiesc aproape în anonimat.

„Am întrebat astăzi în Piața Unirii ce face dintr-un oraș să fie oraș. Ce face ca această aglomerație de clădiri, de străzi, de oameni, să devină o comunitate. Ce face ca noi să fim timișoreni? Eu cred că un răspuns enorm de important la această întrebare este să ne uităm la acești timișoreni care au format valorile și identitatea acestui oraș.”, a început festivitatea primarul Dominic Fritz.

IPS Ioan Selejan a asemuit foarte original pe cei șase cu tot atâția trandafiri albi: „Poeții au nevoie și motive de a-și căuta locuri de inspirație. Și eu când am spus că trebuie să zic câteva cuvinte m-am întrebat de unde să fur un colț de inspirație și m-am dus să miros cei șase trandafiri ai Timișoarei. Trandafirul nu e trandafir dacă nu are și spini și sunt trandafiri de Timișoara pentru că au avut atâția spini împunși în trupurile și în mintea lor încât au devenit și ei trandafiri cu spini domoli”, a explicat gândul său vlădica Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului.

Un număr de șase personalități au primit cu ocazia Zilei Timișoarei titlul de cetățean de onoare al orașului:
– Teodor Stanca – fost deținut politic, lider al mișcărilor de protest studențești din Timișoara din 1956 împotriva invaziei sovietice în Ungaria;
– Petru Mirciov – exponent al vieții civice timișorene, fost deportat în Bărăgan;
– Cornelia Fiat – exponentă a vieții civice timișorene, fostă deportată în Bărăgan;
– Ignaț Iosif Fischer – personalitate civică și culturală timișoreană, reprezentat al etnie șvabilor, fost deportat în URSS;
– Iosif Rotariu – personalitate a sportului timișorean și românesc;
– Silviu Oravitzan – artist plastic bănățean de renume internațional.

„Timișoara e de azi mai bogată cu șase cetățeni de onoare.

Șase oameni extraordinari care exprimă valorile noastre de libertate, de asumare, de curaj, de excelență, de umanitate. Oameni dintre noi pe care îi onorăm azi nu doar pentru ce au făcut în viața lor, dar și pentru că au puterea să ne inspire. Și care ne ajută să răspundem la întrebarea: „Ce înseamnă să fii timișorean?”
Le mulțumesc lui Teodor Stanca, Petru Mirciov, Cornelia Fiat, Ignaț Fischer, Iosif Rotariu, Silviu Oravițan că au acceptat invitația de a deveni cetățeni de onoare ai orașului nostru.
Teodor Stanca a fost unul dintre organizatorii revoltelor studențești aici în Timișoara, atunci când URSS a invadat Ungaria, în 1956. A plătit un preț uriaș pentru asta – a fost aruncat în închisoare, pentru că a crezut în libertate și democrație. El ne reamintește și azi că libertatea e o valoare care merită apărată, chiar și atunci când trebuie plătit un preț pentru asta.
Petru Mirciov și Cornelia Fiat au fost deportați în Bărăgan împreună cu alți 50.000 de oameni, care au lăsat în urmă mii de familii dezrădăcinate. De zeci de ani, țin vie memoria acelor momente și insistă să învățăm din aceste lecții îngrozitoare ale istoriei, despre demnitate și curaj.
Ignaț Fischer, deportat în Rusia, a devenit preot, apoi scriitor, publicist și președinte al unei asociații și astăzi, la 96 de ani, povestește cu credință și pasiune despre importanța libertății și umanității.
Iosif Rotariu, sportiv și om de excepție, este un exemplu nu doar pentru excelență în sport și pentru mândria noastră locală, ci este un om care a înțeles că sportul poate forma caractere mari în comunitate.
Și nu în ultimul rând, Silviu Oravițan care a reușit prin arta lui să exprime o umanitate profundă, o spiritualitate și iubire pentru oameni, să exprime ce anume are Timișoara în inima ei.
Vreau să le mulțumesc pentru că ne încurajează, ne inspiră și pentru că au luptat toată viața lor pentru Timișoara și pentru valorile pe care acest oraș le împărtășește.
La mulți ani, dragi timișoreni!”

LĂSAȚI UN MESAJ