Reproșuri grave la adresa conducerii Muzeului de Artă din Timișoara! O scrisoare deschisă, adresată președintelui CJT pe această temă

591

O fostă angajată a Muzeului de Arta din Timișoara, doamna Rodica Vârtaciu,  Prof. univ. dr. și Cercetător I, i-a transmis conducerii Consiliului Județean Timiș o scrisoare deschisă, în care face reproșuri grave la adresa direcțiunii instituției culturale. Redăm, integral, scrisoarea: 

”În atenția Consiliului Județean Timiș

         Domnule Președinte,

         Vă scriu în calitate de fost angajat al Muzeului de Artă din Timișoara, unde am ocupat timp îndelungat funcția de șef al secției de artă, fost cadru didactic universitar și autor a numeroase lucrări de specialitate, din care cele mai multe au ca obiect patrimoniul de artă timișorean. Fac aceste precizări pentru a vă arata că mesajul meu se bazează pe o experiență de decenii în domeniu și pe o cunoaștere în profunzime a situației existente în Muzeul de Artă din Timișoara. Vă adresez aceste rânduri pentru a vă avertiza încă o dată asupra derapajelor grave ce se înregistrează la nivelul direcțiunii Muzeului de Artă, instituție patronată de Consiliul Județean Timiș și față de care CJT are o responsabilitate directă, inclusiv de natură juridică. Deoarece unele din derapaje contravin flagrant prevederilor Legii Muzeelor si Colecțiilor publice nr. 311 din 2003 actualizată în 2018, o analiză aprofundată inițiată de consiliu se impune cu celeritate.

         Cel mai grav lucru pe care-l putem constata este că Muzeul de Artă din Timișoara a fost deturnat de la vocația sa primordială, aceea de prezentare, conservare, protejare și dezvoltare a patrimoniului muzeal, obiective finanțate de Consiliul Județean, pentru a fi transformat într-un institut de reflecție istorică, în folosul directorului Victor Neumann, ceea ce muzeul nu este și nu poate fi. Schimbarea profilului muzeului nu se poate face, potrivit art. 2 al legii in vigoare, decât prin ordin al ministrului Culturii și cultelor, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, pe care o sesizăm cu această ocazie. Principalele evenimente din ultimii ani sunt legate de preocupările profesionale, de istoric, ale directorului (conferințe, colocvii, dezbateri), străine de menirea muzeului; punctul de vânzare din clădirea muzeului a fost transformat în punct de desfacere comercială exclusivă pentru lucrările domnului director, care refuză efectiv să prezinte vizitatorilor lucrări legate de profilul muzeului pentru a nu face cumva umbra lucrărilor proprii, afișate spre vânzare, fără legătură cu instituția. În felul acesta, personalul muzeului și spațiile instituției sunt direct subordonate carierei personale, de istoric, a domnului Neumann, și aceasta pe bani publici.

Cel mai important obiectiv al muzeului este, potrivit legii, promovarea propriului patrimoniu, fapt care, din păcate, a dispărut din preocupările direcțiunii asigurate de domnul Victor Neumann. Echipa de specialiști în domeniul artei a fost îndepărtată în totalitate, fiind vorba de zeci de persoane, muzeografi și personal tehnic specializat, toți cu studii de specialitate și cu experiență, iar locul lor a fost luat de istorici și apropiați ai directorului, el însuși un nespecialist, doctoranzi și foști doctoranzi, fără studii de specialitate și fără să fi dovedit că au competențe dobândite măcar pe cale autodidactă. Însăși angajarea directorului precum și prelungirea mandatului său s-au făcut fără să fie respectate prevederile legale, ce impun angajarea unui specialist. (La angajare, lucru nemaiîntâlnit în istoria concursurilor pe postul de manager al unui muzeu de artă, s-a prevăzut drept condiție, în mod absurd și nelegal, ca directorul să aibă studii de istorie, ceea ce dovedește voința expresă de viciere a condițiilor de concurs!).

S-ar fi impus ca pană acum să se cunoască întregul patrimoniu al muzeului, istoricul său, să se elaboreze și să se difuzeze publicații de profil, să se cerceteze colecțiile, să se redacteze articole și documentație de specialitate, care să definească colecțiile muzeului, să se susțină prelegeri și ghidaje competente. Nimic din toate acestea nu există, lipsesc inclusiv materiale elaborate în trecut, fiindcă muzeul pur și simplu nu mai desfășoară activitatea ce-l definește. După ce a suferit timp de două decenii, datorită faptului că nu a dispus de un sediu adecvat, Muzeul de Artă din Timișoara traversează o nouă și inexplicabilă perioadă de stagnare, fiindcă personalul pe care l-a avut a fost îndepărtat de către actualul director, tocmai acum când ar fi fost necesar să se recupereze anii pierduți și decalajele față de muzeele cu același profil din țară și regiune.

În acest moment, în afara patrimoniului permanent expus, fondul patrimonial al muzeului, aflat în depozit, de mare valoare și întindere, a rămas neutilizat, nu s-au mai organizat expoziții tematice sau comemorative, fapt ce contravine flagrant articolului 15 din legea invocată mai sus precum și articolului 34, care precizează că degradarea și neutilizarea sau distrugerea patrimoniului reprezintă contravenții. De peste șase luni depozitele de pictură, icoane și grafică sunt expuse unui regim complet neadecvat de stocare.  Actuala stare a muzeului, caracterizată prin neglijarea patrimoniului, impune o intervenția rapidă a forului tutelar, cel ce numește directorul și asigură finanțarea instituției, mai cu seamă atunci când instituția este deturnată de la menirea ei fundamentală. Nu sunt executate, așa cum prevăd regulamentele, documentele săptămânale pentru componentele de conservare, urmărire permanentă a temperaturii și umidității, nu sunt asigurate condițiile de atmosfera și aerisire, procedee ce asigură conservarea corespunzătoare a patrimoniului. Reconfirmarea managerului, în condițiile în care el nu are studii de specialitate și în condițiile în care el nu a respectat în primul său mandat prevederile exprese ale legii speciale ce asigură gestionarea unui muzeu de artă, riscă să creeze probleme juridice serioase inclusiv pentru responsabilii CJT. Lucru încă și mai grav, dl Neumann nu ar avea dreptul să îndeplinească funcția de manager al Muzeului de Artă fiindcă, conform OUG 189/2008, completată,  prevede expres, la art. 3, punctul c, că poate ocupa această funcție cineva care „întrunește condițiile de studii universitare de licență absolvite cu diploma de licență sau echivalentă în domeniul de activitate al instituției”.

         Doresc de asemenea să atrag atenția că activitatea unui muzeu de artă nu se reduce la organizarea de expoziții externe, care figurează între îndatoriri, dar nu se înscrie între priorități, după cum nu se reduce nici la orientarea exclusivă spre arta contemporană. Podul muzeului, prevăzut de multă vreme ca spațiu – generos – pentru expoziții de artă contemporană a rămas neutilizat, iar acest lucru se face încă o dată în dauna patrimoniului existent.

         În aceste condiții și în folosul comunității, al iubitorilor de artă din țară și străinătate precum și în perspectiva proiectului, aflat în derulare, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, se impune intervenția organelor în drept pentru corectarea situației intolerabile de la Muzeul de Artă din Timișoara.

Rodica Vârtaciu,  Cercetător I, Prof. univ. dr. 

Spre informare:
Ministerul Culturii
Comisia de control a ministrului Culturii
Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor”

LĂSAȚI UN MESAJ