De mai mulți ani se întâmplă un fenomen ce se vrea o readucere în actualitate a celor întâmplate cu două milenii în urmă.
De douăzeci de ani o manifestare numită „Drumul Crucii” poposește în Timișoara, ca și în alte orașe, la inițiativa artistului ceramist Daniel Leș încearcă să apropie publicul de realitatea religios istorică ce a dus la condamnarea și apoi urcarea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos.
„Plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică, în Hristos Iisus Hristos. El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; Dumnezeu a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi… va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”, este mesajul evenimentului, care reamintește publicului că Iisus a plătit prețul pentru păcatele tuturor, indiferent de câte sau care ar fi acestea.
Voluntarii „Drumului Crucii”, împreună cu deținuți din penitenciarul Timișoara, foști dependenți de droguri din centrul de reabilitare „RESQ”, persoane cu nevoi speciale și oameni ai străzii din programul cuRAT care participă la eveniment vor să pună în evidență că oricine e binevenit la Crucea Mântuitorului, căci credința creștină joacă un rol esențial în transformarea și redresarea vieților marcate de un trecut tumultuos și copleșit de regrete.
Procesiunea „Drumul Crucii” a pornit la ora 16:00 din Piața Unirii, cu scena judecății în fața lui Pilat, și s-a încheiat cu scena simbolică a răstignirii, în fața Operei.
Părerile publicului martor al manifestării sunt din cele mai felurite. Unii au apreciat cele văzute dar nu puțini au dezavuat actul „artistic” consideându-l o blasfemie simplistă cu o muzică stridentă și inutilă ce ține mai mult de recuzita kitsch-ului.
