Regulamentul pentru reabilitarea bogatului patrimoniu cultural, impracticabil

97

Municipiul Timișoara se află într-o situație aparent fără ieșire în ceea ce privește reabilitarea clădirilor monument istoric și a celor aflate în ansamblu architectural. Acest fapt se petrece doar din lipsa unei politici publice clare, a necunoașterii legislației și a lipsei de asumare politică. Față de abordarea tradițională a patrimoniului, bazată pe Lista Națională a Monumentelor Istorice, elaborată de Ministerul Culturii în anul 2010, întemeiat pe subvenționarea unui număr limitat de elemente de patrimoniu, transformă această activitate, cel puțin în Timișoara, într-un mod de risipire al banului public.

– Domnule Ilie Sîrbu, se întâmplă un fapt ciudat. Sunteți cunoscut ca unul din cei mai vehemenți apărători ai patrimoniului arhitectural și cultural al provinciei noastre, în sens mai lărgit, a Banatului. Dar cu precădere v-ați aplecat pe aceste probleme aici în Timișoara, unde doriți prezervarea impresionantei moșteniri ce a rămas de la șirurile diverse de înaintași și din diverse epoci. Împreună cu Asociația Culturală „Salvați Patrimoniul Timișoarei” ați militat pentru recuperarea valorilor reale ale bănățenismului, în special în sfera imobiliară.

Recent a apărut un proiect de regulament ce și-a propus să facă oarecare ordine în acest domeniu. La o primă tentativă de dezbatere publică nu a fost interesat mai nimeni. Luni (16 mai) se încearcă o nouă întrunire a celor ce au ceva de spus în acest spinos domeniu. Deși pornește cu o ideea pozitivă dumneavoastră considerați că este un simulacru de reglementare ce nu face altceva decât să aducă un spor de haos în orașul nostru. Ca apărător, cu o seamă de succese în domeniu, acum vă vedeți în ipostaza de a contesta regulamentul. Vă rog să detaliați câteva aspecte din controversatul proiect.

– Așa cum noi am mai spus, de mai multe ori, singura soluție pentru reabilitarea bogatului patrimoniu cultural al municipiului Timișoara este declararea de utilitate publică a fațadelor și acoperișurilor (edificiilor), cu finanțarea realizării expertizelor tehnice dintr-un buget pus la dispoziție de către primărie. În acest sens, există și cadrul legal.

Pentru declararea de utilitate publică există Legea nr. 33 din 27 mai 1994, în care:
Articolul 1 scrie: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.”
și Articolul 6 „Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospectiunile şi explorarile geologice; extractia şi prelucrarea substanţelor minerale utile; instalaţii pentru producerea energiei electrice; căile de comunicaţii, deschiderea, alinierea şi lărgirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica, telecomunicaţii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalaţii pentru protecţia mediului; îndiguiri şi regularizări de riuri, lacuri de acumulare pentru surse de apa şi atenuarea viiturilor; derivatii de debite pentru alimentari cu apa şi pentru devierea viiturilor; staţii hidrometeorologice, seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a populaţiei, sisteme de irigaţii şi desecări; lucrări de combatere a eroziunii de adîncime; clădirile şi terenurile necesare construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ, sănătate, cultura, sport, protecţie şi asistenţa socială, precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti; salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii; prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale – cutremure, inundaţii, alunecări de terenuri; apărarea tarii, ordinea publică şi siguranţă naţională.”
Expropriator, în înţelesul prezentei legi, este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local.

Iar pentru rezolvarea finanțării expertizelor tehnice Legea 422, Articolul 39 clarifică prin aliniatele (1) și (2):
(1) Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în programe de importanță națională sau internațională, stabilite prin hotărâre a Guvernului inițiată la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parțial de la bugetul de stat sau al unităților administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite care participă la realizarea programelor.

(2) Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanții de către beneficiarii contribuției. „Din punctul de vedere al Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei ”Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” și Regulamentul de aplicare par a fi editate de către o autoritate financiară și în nici un caz de către o autoritate publică. Sprijinul financiar acordat timișorenilor plătitori de impozite este condiționat de tehnici și subtilități de garanții întâlnite doar la instituțiile bancare și la cei care practică „cămătăria” sub orice formă.

– Adică, cu alte cuvinte, se încearcă smulgerea a noi fonduri tocmai de la cei ce au mai fost în trecut deposedați de bunurile lor?

– Ceea ce au uitat cei care au gândit acest regulament este faptul că aceste palate și case ale Timișoarei au fost „furate” de la proprietari prin „Marea Naționalizare” de statul comunist.

– A fost de fapt un jaf sadea care nici măcar nu a fost acoperit cu acte legislative impecabile…

– Prin proceduri neclare, comuniștii le-au apartamentat (imobilele n.r.), pe unele le-au transformat în „blocuri sociale” în care au fost cazați oameni cărora nu le-a păsat de valoarea lor arhitecturală și istorică.

Prin emiterea unui astfel de regulament, Primăria Municipiului Timișoara contribuie, în mod voit, la distrugerea Patrimoniului Cultural Construit continuând lucrărilor începute de Partidul Comunist la sfârșitul anilor `40. Faptul că administrația Timișoarei nu este capabilă să găsească o soluție pentru păstrarea identității arhitecturale a orașului nostru ne demonstrează și că nu are oameni capabili și vizionari. Întreg proiectul „Program de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” este blocat în impotența folosirii bugetului local, fiind lăsat fără perspective de finanțare venite din spațiul european.
Practic, cei care acceptă „Sprijinul Financiar” al Primăriei Municipiului Timișoara încuviințează înjugarea lor din punct de vedere financiar și confirmă neputința Primăriei Timișoara de a găsi soluții accesibile pentru timișorenii plătitori de taxe și impozite.

Pentru a da o coerență demersului critic asociația a scris și un articol public pentru a disemina aceste informații. Regulamentul ridică multe semne de întrebare și oferă prea puține soluții viabile.

Punct de vedere al Asociației Cullturale Salvați Patrimoniul Timișoarei pentru dezbaterea publică în ceea ce privește Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara și Regulamentul de aplicare al acestuia.

„Se face referire la Inventarul stării clădirilor monument istoric, ansamblu sau aflate în raza de protecție conform Planului Urbanistic General al Municipiului Timișoara elaborat în anul 2003.
Am dori să vedem acest Inventar al stării clădirilor monument istoric…și să ni se transmită în format electronic, dacă în acest inventar sunt incluse atât fișele de constatare a fiecărui imobil în parte cât și dacă în acest inventar sunt incluse și clădirile care sunt proprietatea Primăriei Municipiului Timișoara.
În situația în care un proprietar are înscrisă o ipotecă imobiliară în favoarea unei bănci, înainte de încheierea contractului de sprijin financiar, se comunică băncii noua stare de fapt înscrierea în Cartea Funciară și suma garantării sprijinului financiar. Ce se întâmplă, dacă banca nu este de acord?

Cine stabilește actualizarea sumelor din contractul de sprijin financiar în condițiile în care prețurile nu au o stabilitate constantă?

Contractul de sprijin financiar este semnat de Primăria Municipiului Timișoara cu asociația de locatari dar este garantat de un contract individual de garanție imobiliară însoțit de o scrisoare de garanție imobiliară? Cum se explică legalitatea acestui contract?!
Acordarea sprijinului financiar se efectuează prin virarea de către Primăria Municipiului Timișoara direct către executant a sumelor facturate conform Contractului de Achiziție Publică. Cu toate acestea Primăria Municipiului nu-și asumă nici un fel de obligație cu privire atât la obligațiile constructorului, ale dirigintelui de șantier, dar nici la Obligațiile Primăriei în condițiile în care nu face plățile către constructor. În prezentul Regulament nu se explică situația în care Primăria nu face plățile către Constructor, către cine se îndreaptă constructorul pentru nerespectarea contractului?”
Sunt doar o parte din cele mai apăsătoare întrebări la care timișorenii ce locuiesc într-un imobil istoric asteaptă răspunsuri clare, făr echivocuri. Nu trebuie uitat nici un moment că nu toți acești locuitori sunt din categoria celor înstăriți financiar.

LĂSAȚI UN MESAJ