Alexandru Rafila, reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății, a vorbit la Digi24 despre numărul mare de infectări raportate zilnic. Medicul spune că speră să fie un val care să se încheie la un moment dat, altfel „putem să vedem o creștere care să ne pună probleme”. Rafila consideră că s-ar putea lua în discuție două scenarii: o stabilizare la 2.500 – 2.700 de cazuri sau o creștere care să pună probleme.
Alexandru Rafila: Am o speranța mai degrabă a mea, decât bazată pe elemente suficient de concrete, că această creștere de 2.000, 2.300 de cazuri reprezintă practic efectul redeschiderii școlilor, nu pentru că școlile în sine sunt afectate, ci pentru faptul că odată cu deschiderea școlii o mulțime de alte activități au început să devină tot mai intense, mai aglomerate – transportul s-a aglomerat, cumpărăturile, cadrele didactice care se deplasează, părinții care își duc copiii la școală. Sunt foarte multe lucruri care sunt conexate cu deschiderea școlii. Asta este legătura – se intensifică activitățile, crește transmisibilitatea.
Sper să fie un val care se va încheia la un moment dat. Dacă nu se va întâmpla așa, atunci putem să vedem o creștere care să ne pună probleme. Și atunci aș lua două scenarii în discuție. Dacă situația se stabilizează, să zicem pe la 2.500, 2.700 de cazuri, sau, dacă situația nu se stabilizează și lucrurile merg în continuare prost în următoarele săptămâni.
Scenariile de la începutul pandemiei – De la 100 de cazuri cumulate în timp, la mii de cazuri zilnice
Trebuie să avem variante. La începutul pandemiei erau diverse scenarii – prima sută de cazuri, 1.500 sau 2.000 de cazuri, 10.000 de cazuri, adică erau niște scenarii care nu erau legate de numărul de cazuri zilnice, ci de numărul cumulativ de cazuri, care punea anumite probleme sistemului de sănătate.
Acum discutăm de număr de cazuri de zi, cu incidență cumulată pe ultimele 14 zile, de răsunetul acestor cazuri în zona de asistență medicală spitalicească obișnuită și în zona de terapie intensivă.
Cine crede că e simplu, nu e simplu deloc. Gândiți-vă, de exemplu, la logistica transportului a 500 de pacienți o dată, de acasă la spitalele din București, cu ambulanțe, care trebuie duși la spital, unii aduși înapoi, ambulanțele așteaptă la spitale… Sunt foarte multe lucruri care sunt complicate.
Trebuie un pic de pragmatism. Să vedem ce facem cu formele care sunt ușoare, care apar la persoane tinere, sau persoanele asimptomatice, să găsim o soluție să nu-i mai ducem și să-i aducem de la spital, dacă se poate, să găsim forme de monitorizare.
Trebuie să existe o anumită gândire care să decongestioneze afluența spre spital. Sigur, externările nu poți să le faci mai repede, pentru că nu poți să le faci decât în momentul în care persoana, e clar într-o zonă de siguranță.
Sursa: Digi24
