Problema crucială a capitalismului a ajuns la scadență

239

După cum ne avertizează reformatorul neoliberal Thomas Piketty, veniturile din capital (profitul și amortizarea) cresc mai repede decât veniturile din muncă în economiile capitaliste, iar această disfuncție reprezintă „contradicția centrală a capitalismului”. (1), (2). Evident, această teză a polarizării oligarhice a bogăției în detrimentul „oamenilor muncii” a fost popularizată de foarte mult timp de către marxiști. Cu toate acestea, elitele occidentale au marginalizat sau au pus la stâlpul infamiei teza lui Marx referitoare la exploatarea de tip capitalist a muncii. Mai ales în perioada Războiului Rece. Spre deosebire, teza lui Thomas Piketty despre „contradicția centrală a capitalismului”, care nu diferă prea mult de ceea ce susțineau marxiștii, este intens popularizată în presa occidentală. Oare de ce?

Nota bene, teza lui Thomas Piketty nu poate fi valdată empiric. Din acest motiv, ea reprezintă, în opinia mea, o speculație de tip ideologic și nimic mai mult. Studiul de caz prezentat în continuare reflectă indubitabil caracterul speculativ al „teoriei” puse în circulație, cu deosebit succes, de către autorul menționat.

    Geo         SB         PB        AK
2003 2019 2003 2019 2003 2019
SUA 55,6 53,4 23,2 24,0 15,1 16,0
UK 49,1 49,5 25,8 23,8 13,7 14,8
UE 27 47,3 37,7 47,5 23,0 16,2 17,7
Germania 51,9 53,5 21,5 16,9 17,2 19,7
Franța 51,6 51,2 19,6 16,3 15,9 18,6
Italia 37,7 40,2 35,0 29,4 15,2 17,6
Spania 47,3 45,9 30,2 28,5 12,9 15,4
Olanda 50,3 47,9 23,3 24,5 16,1 16,5
Belgia 51,4 49,3 19,9 21,9 17,5 18,9
Suedia 45,6 47,8 17,7 14,7 15,9 17,2
Austria 47,4 48,5 23,3 20,9 16,9 18,3

 

SB – salarii brute (% din PIB); PB – profituri brute (% din PIB); AK – amortizarea capitalului fix (% din PIB). Surse: (3), (4), (5), (6).

Într-adevăr, studiul de caz anterior reflectă reflectă faptul că, în ultimii 16 ani, ponderea profitului brut în produsul intern brut (PIB), cu excepția SUA, a Olandei și a Belgiei, a scăzut semnificativ în cele mai „capitaliste” economii ale lumii. Ori, conform tezei lui Thomas Piketty referitoare la „contradicția centrală a capitalismului”, valoarea acestui indicator ar fi trebuit să crească și nu să scadă! În acest context, este evident că această teză reprezintă doar un surogat ideologic și nimic altceva. Pentru că bogăția este o resursă rară care nu poate fi distribuită „echitabil”. Și nu este nevoie să studiezi celebra „teoremă a imposibilității” formulată de Keneth Arrow pentru ca să înțelegi un lucru atât de banal. De fapt, problema crucială a capitalismului de sorginte occidentală o reprezintă ineficiența dezastruoasă a creșterii economice din ultimile două decenii și nu surogatul ideologic conceptualizat de Thomas Piketty. Iar studiul de caz prezentat în continuare reflectă faptul că această problemă, care nu poate fi soluționată prin „dobânzi negative”, a ajuns la scadență!

   Geo           PIB         DP
 2000  2020 2000 2020
China   3.661 24.162 23,0   61,7
SUA 10.252 20.807 55,3 131,2
UE 27 10.227 19.397 66,2   95,4
India   2.027   8.681 73,7   89,3
Japonia   3.418   5.236 137,9 266,2
Rusia   1.540   4.022 55,9   18,9
Indonezia      988   3.328 87,4   38,5
Brazilia   1.584   3.080 65,6 101,4
UK   1.564   2.978 36,8 108,0

 

PIB – produsul intern brut în miliarde dolari internaționali; DP – datoria publică în % din PIB. Surse: (4), (6).

Într-adevăr, dacă analizăm eficiența creșterii economice comparând ratele nominale ale creșterii PIB cu dinamica datoriilor publice raportate la PIB, vom constata că problema crucială a economiilor din Japonia, UE 27, UK, Brazilia și SUA o constituie ineficiența financiară dezastruoasă a creșterii economice din ultimile două decenii. Astfel, în perioada menționată, ratele anuale nominale ale creșterii PIB din aceste economii (2,2%; 3,3%; 3,3%; 3,4% și 3,6%) au fost semnificativ mai mici comparativ cu cele din China, India, Indonezia și Rusia (9,9%; 7,5%; 6,3% și 4,8%). Pe de altă parte, datorită ineficienței financiare dezastruoase a creșterii economice, ponderea datoriilor publice în PIB a crescut în perioada menționată de la 137,9% la 266,2% în Japonia, de la 55,3% la 131,2% în SUA, de la 36,8% la 108% în UK, de la 65,6% la 101,4% în Brazilia și de la 66,2% la 95,4% în UE 27. Ori, este evident că la asemenea niveluri de îndatorare, cu mult mai mari decât pragul de avarie reglementat de Comisia Europeană (60% din PIB), nu mai este posibilă nici măcar finanțarea din bani publici a unor rate anuale ale dobânzii mai mari de 2%. Spre deosebire, Rusia, Indonezia, China și India, care înregistrează niveluri de îndatorare publică mai mici sau apropiate de acest prag de avarie, nu sunt afectate de acestă problemă crucială.

Drept concluzie, voi folosi un citat preluat dintr-un editorial scris de Ray Dalio pentru Financial Times: „Pe scurt, imperiile se ridică atunci când sunt productive, sănătoase financiar, când câștigă mai mult decât cheltuiesc și când își sporesc activele mai rapid decât datoriile”. (7). Ceea ce, evident, nu se întâmplă în America, în Uniunea Europeană, în UK și în Japonia, dar se întâmplă în China, în India, în Indonezia și în Rusia…

Surse:

  1. Thomas Piketty, Capital în the Twenty – First Century, Belknap Press, Cambrige,, Massachusetts, 2014;
  2. Thomas Piketty, Capital et ideologie, Edition Seuil, 2019;
  3. https://ec.europa.eu/eurostat/data/database;
  4. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/20200921/z1.pdf;
  5. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/release-dates.htm;
  6. https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October;
  7. https://www.cotidianul.ro/nu-va-prefaceti-ca-nu-vedeti-china-si-lumea-in-schimbare/.

LĂSAȚI UN MESAJ