A venit toamna și, odată cu ea (ați ghicit!), frigul. E o realitatea cât se poate de banală, pe care o simplă privire pe fereastră o poate confirma. Până și un școlar de clasa a doua știe că acum e momentul ca gospodarii să facă socoteala muncii de o vară și că e cazul să pună nucile gutuile și merele în panere.
Doar oamenii importanți, unii dintre ei numiți edili, sunt altfel. Adică mai puțin prevăzători sau grăbiți să adune în panerele municipiului combustibilul necesar pentru încălzire. De fapt, au cam adunat ceva în cămara Colterm-ului, dar numai câteva vreascuri — nicidecum cantități îndestulătoare de lemn de foc.
La noi, în general, se merge pe principiul, pe cât de mioritic, pe atât de păgubos, conform căruia: „lasă că poate nu va fi chiar așa de frig în iarnă asta și o scăldăm cumva”. Sau se aplică un alt model, preluat de la defunctul secretar general al partidului de tristă amintire: mai punem pe noi o haină (cât mai groasă), ne băgăm mai devreme în pat. Modelul socialist este acum adoptat cu mare entuziasm inclusiv de noii politruci europeni, care cred că au descoperit cum să încălzești casele oamenilor cu lozinci tâmpe și cu sfaturi puerile. Pe care, poate, ei le cred originale.
„Dușul în doi” ar putea fi doar o glumă bună, dacă n-ar fi un semn evident al alienării unei lumi care, brusc, se trezește la realitate. Iar această realitate nu e deloc roză.
La noi în oraș există, de bune decenii, o firmă (companie, regie sau societate, indiferent cum s-ar numi) ce-și schimbă numele des titulatura, dar năravul… ba. Aceasta promite mult, dar face foarte puțin pentru confortul cetățenilor. Că se numește Calor sau Colterm, ea e de fapt aceeași Mărie ce-și schimbă des pălăria sau coafura, cu scopul evident de a induce în eroare contribuabilul naiv.
De zeci de ani se fac investiții în infrastructura acestei societăți. Se schimbă țevi, tehnologii, cazane… E bine. Dar nu asta e marea problema. Necazul este aplicarea unui model greșit, care pune accentul pe un sistem centralizat, cu doar două centrale uriașe ce împing agentul termic la distanțe tot mai mari. În acești mulți ani s-ar fi putut realiza în orașul nostru o rețea de mici centrale de cartier, care ar fi fost mult mai eficientă. Dar asta e o altă problemă, despre care vom mai vorbi.
Acum, la momentul în care ar putea veni, de la o zi la alta, înghețul, cel mai important e ca gigantul cu cazane de lut să aibă stocurile de combustibil asigurate. Dar acestea nu prea sunt decât pe fundul sacului. Motivele sunt multe. Dar cel mai simplu este să fie scoasă în față lipsei fondurilor. „Nu avem bani” este motivul devenit chilimitură în toate domeniile. E așa de folosit, încât nimeni nu-i mai percepe mesajul. Nu trebuie să uităm că timișoreanul este unul dintre cei mai buni platnici, un cetățean ce rare ori rămâne dator. Ba mai mult decât atât, aici, pe Bega, se plătește o parte din încălzire în avans, în lunile de vară.
Acum se invocă datoriile „istorice”, acumulate în ani. Poate că e și așa. Dar, în același timp, nu trebuie să se uite faptul că un fost primar și-a făcut obiceiul să anunțe aproape anual că „în sfârșit, am plătit datoriile și acum suntem la zero”. Erau acestea doar vorbe de politician avid de popularitate? Sau poate că se plătea câte ceva, când guvernul, în mărinimia sa, mai arunca niște firfirei în pușculița municipiului. Oricum, într-un an sau doi, se vor invoca din nou aceleași „datorii istorice”.
E cât se poate de adevărat că nici acel pomenit guvern nu se omoară cu firea de dragul timișorenilor, după principiul: „lasă că sunteți un oraș bogat și vă descurcați voi cumva”. Dar se uită că nu ar mai trebui să fim în epoca „descurcatului cumva”. Acum ar trebui să funcționeze o societate a echilibrului. Dai centrului mai mult, dar și centrul îți returnează fonduri pe măsură.
Dacă în alte orașe, comparabile cu Timișoara, există primari ce fac naveta la București și au tocit podelele ministerelor, la noi există opinia că un primar e prea mare domn ca să se căciulească pentru câte ceva și așteaptă liniștit în birou să vină ploaia de bani din senin. Acum nu ne referim la un primar anume, ci la un fenomen pe cale de împământenire.
Un alt pretext servit cu nonșalanță cetățeanului este războiul din Ucraina. Este ciudat că acest conflict nu a afectat alte comunități din țară. România ar avea rezerve mari de gaze(?!). Dar cum de nu se pot asigura contracte ferme de livrare a acestora?
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a declara recent că, în timp ce guvernul susține că nu există probleme de aprovizionare cu gaz, a doua cea mai mare companie de termoficare din țară, Colterm, întâmpină dificultăți în a găsi un furnizor pentru această iarnă, deoarece pe piață nu există suficiente stocuri. Deci, compania de termoficare se lovește de refuzul marilor furnizori de gaz în încheierea unui contract pe perioada iernii.
Nici măcar Romgaz, una din companiile deținute de stat, nu are chef să livreze combustibil municipalității, pe motivul cantităților insuficiente de pe piață.
În acest moment, Colterm poate să folosească și cărbune, chiar dacă aceasta nu este o soluție de viitor, și are deja un stoc important din acest combustibil pentru iarnă. Soluția este pusă din nou în practică și în țările mai dezvoltate, ca în Vaterland-ul primarului. Acolo se folosește iar cărbunele, după ce a fost socotit depășit și poluant.
„Este clar că nu este o soluție de viitor, dar deocamdată trebuie să nu ne bazăm încă pe cărbune. Avem un stoc mare, deja, de cărbune pentru iarna viitoare, de 30.000 de tone. Un stoc plătit, deci nu există datorii curente. Și vrem să creștem acest stoc la 50.000 de tone, cel mai mare stoc cu care Colterm a intrat vreodată în iarnă”, a explicat primarul Timișoarei.
„Dar, vreau să spun foarte clar, nu putem încălzi orașul doar cu cărbune. Nici nu ar fi posibil. CET Centru funcționează doar pe gaz, CET Sud are nevoie de gaz pentru a arde cărbunele. Guvernul a impus o plafonare a prețului la gaz, însă nimeni nu vrea să încheie un contract de gaz pe termen lung cu Colterm la acest preț plafonat. Motivul, precum poate îl știți, este că guvernul nu a plătit această diferență, între prețul plafonat și cel real. Am atras atenția guvernului și parlamentarilor de Timiș despre această situație”, a mai spus Dominic Fritz.
„Momentan Colterm a reuşit să înmagazineze gaz aşa cum prevede legea. Dar stocul obligatoriu de 40.000 Mwh reprezintă doar aproximativ 10% din cât are nevoie Colterm la iarnă. În plus, a reuşit să încheie contracte-promisiuni cu mai mulţi mici furnizori, pentru încă 190.000 Mwh. Însă, din cauza volatilității pieței de energie, chiar și în cazul contractelor de înmagazinare de gaz am avut probleme de livrare, pentru că nu există cantități de gaz pe piață. De aceea, temerile noastre sunt fondate. Ca să intrăm liniștiți în această iarnă este absolut crucial ca o companie mare de gaz să încheie un contract pentru toată perioada iernii. Din păcate, până acum am avut răspunsuri negative, inclusiv de la Romgaz — o companie de stat —, cu argumentul că nu sunt cantități suficiente pe piață”, a continuat seria explicațiilor primarul Timișoarei.
El a făcut un apel la Guvernul Ciucă să se țină de promisiunile pe care le face în mod public și să se asigure că termoficarea centralizată din țară nu va avea de suferit în această iarnă.
„Asta e o situație absurdă și de neacceptat și am transmis domnului prim-ministru că mă aștept să ia în serios situația, atât ca rol al său de regulator al pieței, cât și să acționeze principalele două companii furnizoare de gaz. Mă aștept ca Guvernul să se țină de promisiunea că nu vor exista probleme de furnizare a gazului în această iarnă”, a rezumat situația Dominic Fritz, referindu-se la lipsa gazului de pe piață.
Situația încălzirii centralizate este luată în colimator și criticată aspru de formațiunea social-democrată din orașul nostru, prin vocea consilierului local Radu Țoancă. Dar el uită, sau doar se preface, că partidul său este parte a guvernării centrale și nu dorește nicio mărire a prețului la combustibili. „Timișorenii plătesc și acum cea mai scumpă gigacalorie din țară”, a mai spus Radu Țoancă.
„Mie mi se pare cel puțin lipsit de bun-simț acest viceprimar care se trezea, dacă vă amintiți celebra zicală, «la 3 noaptea» și avea soluții pentru Colterm. Mi se pare cel puțin lipsit de bun-simț, ridicol și grotesc să se pronunțe despre Colterm, când a falimentat această societate a municipalității aproape pe persoană fizică — și probabil că va și răspunde pentru idioțeniile administrative pe care le-a făcut — și vă dați seama că noi nu luăm în seamă, e caraghios să vorbești de funie în casa spânzuratului, exact cum face dumnealui. Noi ne opunem oricărui tip de scumpire”, a reacționat, recent, consilierul local PSD Radu Țoancă.