De când a izbucnit și la noi în țară flagelul numit pesta porcină africană se fac eforturi deosebite de a reuși stăpânirea acestui fenomen. Pe lângă eforturile specialiștilor ca întotdeauna, apar și multe fapte și vorbe ce nu fac decât să îngreuneze situația. Până acum sunt afectate 10 județe cu 171 focare de boală.
Au apărut o seamă de așa ziși „specialiști” ce nu fac altceva în inconștiența lor decât să răspândească zvonuri fără temei.
Una din aceste păreri ar fi cea că doar în România ar exista această boală. Nimic mai fals. Focare sunt semnalate în nu mai puțin de șase din țările est europene membre ale Uniunii Europene. Cam toate au fost infectate prin contacte cu efective de animale sălbatice (mistreți), dar și prin alți vectori cu origine în Rusia, Ucraina, Belarus sau chiar Republica Moldova.
Proasta gestionare în câțiva ani a dus la proporțiile de acum. Mult înaintea semnalării la noi în țară au fost astfel de focare de boală în Ungaria vecină.
La noi în județ încă nu sunt motive de îngrijorare deosebită. Dar se veghează foarte atent în toate cele 85 de circumscripții veterinare. Fiecare este acoperită cu personal de specialitate.
Doctorul Adrian Popa, directorul Direcției Sanitar Veterinare și Siguranța Alimentelor din județului Timiș atrage atenția asupra celor mai importante măsuri ce trebuie cunoscute pentru a controla cu bine bolile animalelor. O caracteristică a acestei peste porcine africane este că nu afectează decât o singură specie de animale, anume suinele, atât cele domestice, cât și sălbatice. În schimb, virusul este foarte rezistent. Se păstrează intact în carnea congelată foarte multe luni sau chiar ani. De asemenea, se găsește în sol, furaje, chiar și pe lemnele de foc provenite din pădurile infectate. Se distruge doar prin prelucrare termică serioasă la temperaturi peste 80 de grade.
„Boala este foarte contagioasă și se transmite doar de la animal la animal. Dar, dacă este bolnav, până moare porcul elimină în atmosferă miliarde de viruși, iar acest virus este foarte rezistent, deci există posibilitatea de a se transmite în jur. Orice contact cu virusul, fie că vorbim de contact între animale, fie că se transmite prin carne infectată, conduce la apariția virusului. Acesta este extrem de rezistent, iar locul unde poate exista se suprapune peste consumul uman. Virusul poate supraviețui până la trei ani în carnea congelată, până la șase – opt luni în carnea afumată sau sărată, dar poate fi distrus prin fierbere la 80 de grade”, am explicat doctorul Popa.
Județul Timiș nu este încă afectat și nici vecinii săi direcți. Sitația este oarecum sub control și prin specificul local unde nu prea există obiceiul ca porcii din gospodării să fie lăsați în libertate prin câmpuri sau păduri. Iar în fermele mari de porci, prin limitare contactului cu exteriorul se poate face o eficientă izolare.
Dar toată lumea trebuie să știe că la orice semnal cât de mic trebuie anunțat medicul veterinar. Chiar dacă nu pare bolnav animalu,l el poate deja să se afle sub influența virusului.
Pentru conștientizarea populației au fost tipărite pliante cu câteva sfaturi simple de urmărit ce sunt afișate în toate localitățile, dar au fost și foarte multe distribuite direct în cutiile poștale ale persoanelor ce dețin efective de animale.
Prin cooperarea cu cei ce se ocupă de păduri și cele peste 80 de fonduri de vânătoare se încearcă observarea fenomenului și în rândul mistreților.
„Mistreții nu migrează decât dacă nu găsesc hrană sau apă, iar aici situațiile sunt mai puține de acest fel. Sunt 86 de fonduri de vânătoare, administrate fie de Direcția Silvică, Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor, fie de persoane private. Garda Forestieră îi coordonează. Cu AJVPS pot spune că ne-am întâlnit de cel puțin patru ori, avem o bună colaborare și discutăm, ne coordonăm cu ei”, a explicat medicul Popa.
În același timp, se speră o oarecare reduce a extinderii bolii tocmai prin răcirea vremii ce va da o mână de ajutor veterinarilor prin reducerea vectorilor ce mai dispar. Muștele, țânțarii vor dispărea în mare măsură. Șobolanii și șoarecii nu se vor mai găsi în număr atât de mare, deoarece se retrag în adăposturile de iarnă.