Una din cele mai vizibile si iritante imagini întâlnite în zonele istorice ale Timișoarei este postura degradată, neîngrijită, a clădirilor monumentale ale orașului. Mai cu seamă în vechile cartiere, Cetate, Fabric, Iosefin, s-au făcut, în vremea din urmă, lucrări de reabilitare a bogăției urbanistice a Timișoarei. Dar… încă este puțin în raport cu nevoile estetice ale urbei. În așteptarea miilor de vizitatori (sau zecilor de mii, după așteptările celor mai optimiști) din 2023, anul când Timișoara va fi, oficial, capitala culturală a Europei, trebuie accelerat procesul de reparare a celor mai multe dintre aceste clădiri.
Aspectul actual al orașului este un cumul de factori pozitivi și negativi. S-a tot vorbit ba că sunt bani, ba că nu ar fi suficienți. „Există planuri!”, strigă, tare, unii. „Ba nu există nimic!”, spun contestatarii noii administrații a orașului.
Realitatea este că nu sunt planuri și nici inventare exacte ale situației concrete. Dar acest adevăr este doar parțial. Pentru a avea o și mai clară imagine a stării de fapt, edilii doresc un inventar corect al patrimoniului construit.
Viceprimarul Cosmin Tabără are inițiativa de a realiza, cu colectivul din subordine, o așa-zisă „evidență electronică a clădirilor istorice”. Sigur că asta nu se poate face bătând din palme. Va dura ceva timp. Să sperăm că nu foarte mult. Acest inventar va fi în format on-line, pentru a putea fi cercetat de oricine, nu doar de autoritățile îndrituite. Se dorește inclusiv cooptarea voluntarilor și a anumitor oameni de afaceri care ar putea chiar să contribuie cu anumite sume la realizarea acestui proiect ce urmează să cuprindă inclusiv un „istoric al edificiilor” studiate. Activitatea de recenzare va trebuit făcută cât mai mult pe teren. Se evită, pe cât posibil, activitatea de birou pentru că ea ar putea denatura rezultatul. Este știut faptul că situația efectivă din stradă nu concordă, de multe ori, cu evidențele scriptice din arhive.
Totul va fi plănuit a se executa pe zone de interes și pe cartiere. Fiecare clădire cu valoare estetică ori istorică va avea o fișă separată. După o estimare sumară (ce pare destul de optimistă, n.r. ), proiectul ar putea să fie încheiat în jumătate de an. Dar totul stă și în numărul de voluntari ce ar dori să se implice.
Pentru a ușura activitatea specialiștilor, va exista și o aplicație accesibilă de pe telefoanele inteligente. De asemenea, în proiect se dorește și implicarea consilierului personal al primarului, Val Mureșan, care are experiență în problemele de informatică presupuse de un asemenea inventar laborios.
„Activitatea de la Patrimoniu a necesitat o muncă mai intensă în ultima perioadă. Asta și pentru că, împreună cu consilierii personali (Cătălin Olteanu și Ilie Sîrbu), am pornit un program pentru o evidență electronică a clădirilor istorice. Această bază de date va fi de mare ajutor cetățenilor în aflarea informațiilor despre clădiri. Orice decizie luată de colegii de la Patrimoniu privește direct cetățeanul, dar și istoria orașului nostru, așa că responsabilitatea acestei Direcții este deosebit de mare”, a explicat Cosmin Tabără necesitatea binevenitului demers.
Pentru început, acest inventar cuprinde doar spațiile cu altă destinație deținute de primărie.
„S-a făcut deja un mic inventar pe SAD-uri. Costul proiectului nu e așa de mare, vrem să lucrăm cu voluntari, pe site-ul primăriei să avem un patrimoniu istoric: ai deschis, ai dat click, ai văzut clădirea, o poză și informații. Poate găsim și sponsori, contează foarte mult pentru Timișoara, pentru că este foarte important patrimoniul istoric. Vorbim în primă fază de clădiri istorice”, concluzionează viceprimarul.
Pentru a da doar câteva exemple, ar fi de spus că este în fază de finalizare imensa clădire a Spitalului Militar. La Palatul Lloyd, unde își desfășoară activitatea Rectoratul Politehnicii, lucrările sunt destul de avansate. La fel stă treaba și la Palatul Cultural, unde fațada nouă capătă contur. Dintre clădirile particulare ar fi de menționat splendidul edificiu al palatului Emmer din strada Mercy.
Surse din primărie susțin că anul acesta se dorește finalizarea tuturor clădirilor din piața Victoriei (Operei).
Dar, cum am precizat mai sus, deocamdată este vorba doar de partea vizibilă a imensului munte de gheață, scufundat în anonimatul și în nepăsarea urbană.
Devine însă posibil ca, în anii următori, Timișoara să strălucească, cu adevărat, prin minunatele sale bijuterii arhitectonice, la fel cum o făcea în epoca dintre cele două războaie mondiale.
