Timișoara își va primi turiștii, în 2023, cu multe dintre clădirile istorice nereabilitate. Nici nu e de mirare. Ani de-a rândul, autoritățile au promis implicare, dar au găsit mereu scuze pentru că nu au finanțat aceste lucrări. Tot ce au făcut a fost să aplice taxa pe paragină, adică să supraimpoziteze, cu până la 500%, proprietarii care și-au lăsat în degradare fațadele. Unii s-au speriat și au început lucrările de refacere, alții, mai ales cei din centrul istoric, au refăcut clădirile pentru că au realizat cât de mult le crește valoarea, mai ales după reabilitarea zonei. Însă multe clădiri sunt, în continuare, degradate. În alte cartiere istorice, cum sunt Elisabethin sau Traian, casele monument restaurate se numără pe degete.
Acum, administrația Fritz încearcă să impletmenteze un program de sprijin financiar al proprietarilor, în vederea reabilitării imobilelor. De asemenea, se pregătește și reintroducerea taxei pe paragină, pusă pe „hold” de la schimbarea conducerii Primăriei Timișoara.
Primul pas făcut de administrație în întocmirea unui program de ajutorare a proprietarilor de clădiri în scopul reabilitării acestora a fost inventarierea lor. Apoi, Timișoara a fost împărțită pe zone de interes.
Astfel, avem patru zone:
— Zona prioritară de intervenţie I — Zona Piaţa Victoriei;
— Zona de intervenţie II — Zona Cetate, delimitată de Piaţa Mărăşti, Str. Oituz, Piata Ionel I.C. Bratianu, Str. M. Luther, Str. Proclamaţia de la Timișoara, Str. Carol Telbiz, Bd. I.C. Brătianu, Piaţa Huniade, Piaţa Victoriei, Str. Sfântul Ioan, Str. Gh. Dima;
— Zona de intervenţie III — Zonele principale Iosefin și Fabric;
— Zona de intervenție IV — Zonele secundare Iosefin și Fabric.
„Zonele de intervenţie, definite astfel şi delimitate în Programul de sprijin financiar pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara sunt declarate ca zone de acţiune de interes public major şi general privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor prin măsuri de reabilitare structural-arhitecturală a anvelopei acestora, în scopul asigurării sănătăţii, vieţii, integrităţii fizice şi siguranţei populaţiei, al conservării caracterului estetic-arhitectural al cadrului urban construit, precum şi a calităţii mediului natural, în condiţiile respectării şi punerii în valoare a specificităţii patrimoniului local şi national”, aflăm din regulament.
Proprietarii pot primi sprijin financiar din partea Primăriei Timișoara în diferite procentaje din valoarea lucrărilor, cuprinse între 20 și 80%.
„În cazul clădirilor ai căror proprietari şi-au dat acordul pentru executarea lucrărilor de protejare şi intervenţie din surse proprii, municipalitatea va sprijini financiar realizarea acestora din alocări bugetare pentru acoperirea a 20% din valoarea lucrărilor eligibile, sub formă de grant. Aceasta este o finanţare nerambursabilă. Sumele se vor deconta în baza facturilor fiscale emise de acesta autorităţii publice finanţatoare, documente justificative ce vor fi emise în baza situaţiilor de lucrări întocmite conform prevederilor legale în vigoare.
Se acordă și finanțare de 80% din valoarea lucrărilor eligibile, „sub formă de contribuţie financiară a proprietarilor de apartament/apartamente din clădirea ce urmează a se reabilita prin program, din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite.”
Finanțarea lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra monumentelor istorice, pentru persoane fizice — proprietari de apartament/apartamente — poate ajunge la 50%. Vorbim despre finanţare rambursabilă acordată de autoritatea publică, cu recuperarea sumelor.
Pot primi ajutor bănesc și persoanele juridice, prin acest program.
„Pentru persoanele juridice — proprietari de apartament/apartamente/SAD-uri, din clădirea ce urmează a se reabilita prin prezentul program — vor acoperi costurile ce le revin prin depuneri succesive în contul special pus la dispoziția acestora în perioada de desfășurare a lucrărilor de execuție a intervenției, până la semnarea procesului-verbal de recepție, la terminarea lucrarilor”, mai scrie în regulametul programului.
Înainte de solicitarea finanțării, proprietarii trebuie să-și expertizeze clădirile. Aceștia au obligația să realizeze „analiza stării construcţiei, pe baza concluziilor expertizei tehnice, precum şi ale studiului arhitecturalo-istoric în cazul imobilelor care beneficiază de regimul de protecţie de monument istoric şi al imobilelor aflate în zonele de protecţie ale monumentelor istorice sau în zone construite protejate. Se vor evidenţia degradările, precum şi cauzele principale ale acestora, de exemplu: degradări produse de cutremure, acţiuni climatice, tehnologice, tasări diferenţiate, cele rezultate din lipsa de întreţinere a construcţiei, concepţia structurală iniţială greşită sau alte cauze identificate prin expertiza tehnică.”
Având în vedere că elaborarea documentației tehnice presupune o perioadă mare de timp, Compartimentul de specialitate din cadrul Municipiului Timișoara, care gestionează programul, asigură suport și consultanță pe durata elaborării documentației.
Fostul vieprimar Dan Diaconu: „Programul este sortit eșecului”
Nu toată lumea privește cu ochi buni programul. Fostul viceprimar Dan Diaconu susține că el nu poate fi pus în practică pentru că încălca legea. Potrivit lui Diaconu, primăria nu poate oferi credite. Mai mult, există unele cheltuieli ce trebuie suportate de proprietari, de care se pare că administrația actuală a uitat.
„Goana după surle și trâmbițe dăunează grav patrimoniului. (…)
Finanțarea nerambursabilă (grant) este strict reglementată de legea 153/2011, (modificată prin legea 166/2016, cea pornită de la noi), astfel:
(3) În cazul alin. (1), lit. c), finanțarea executării lucrărilor de intervenție, prevăzute la art. 6, se poate asigura astfel:
a) 50% din fonduri aprobate anual cu această destinație în bugetele locale/centrale sub formă de grant;
b) 50% din fondul de reparații al asociației de proprietari și/sau din alte surse legal constituite.
Astfel că primăria nu poate stabili de capul ei care e contribuția din bugetul local. Ea e foarte clar definită: 50%, nici mai puțin, nici mai mult. De ce e 50%? Pentru că o lucrare care e preluată de la asociația de proprietari de către autoritatea locală va costa mai mult decât ar putea să o facă, probabil, asociația, din motive pe care nu le detaliez aici, dar țin de obligațiile legale ale unei instituții publice (spre exemplu, nu există noțiunea de regie proprie și multe altele). De multe ori, diferența dintre costuri e mai mare de 20%, și atunci care mai e sprijinul primăriei?
În plus, legea nu face diferența, ba dimpotrivă, specifică foarte clar care sunt clădirile eligibile, astfel că excluderea siturilor istorice e nu doar arbitrară, dar și ciudată. De multe ori veți regăsi clădiri cu valoare arhitecturală impresionantă în situri sau zone de protecție, din varii motive (nu au fost clasate, spre exemplu, un proces care costă și durează).
De departe însă, una din cele mai mari aberații, e «finanțarea rambursabilă în baza unui contract de ipotecă». Dacă ați fi întrebat, ați fi aflat că această sintagmă a fost cauza pierderii fondurilor rambursabile KFW pentru clădiri private și cel puțin o persoană care era consultant KFW atunci și lucrează acum în primărie putea să vă spună. Primăria nu e bancă și nici IFN. Primăria nu poate acorda credite, chiar dacă le numește «finanțări rambursabile». A spus-o atunci Ministerul Finanțelor și sunt convins că o spune și acum.
Este motivul pentru care, în legea amintită mai sus, am introdus mecanismul de «taxă reabilitare clădire istorică», plătibilă în 10 ani de proprietarii sprijiniți, dar care e un impozit ce nu necesită niciun fel de ipotecă, e ușor de încasat, clar definit și transmisibil la vânzarea proprietății.
Despre restul noutăților din «program»:
Scutirea de taxă de autorizare și CU este prin lege, nu prin program și nu e o favoare. Termenul de 15 zile este deasemenea prevăzut de lege.
Rămâne doar SĂ RESPECTĂM legea, nu să o preluăm prin program.
Legea mai prevede și câteva cheltuieli eligibile esențiale pe care inițiatorii «le-au uitat»:
a) lucrări de consolidare, reparare/refacere a zidăriilor/pereților exteriori;
c) lucrări de consolidare și/sau reparare/refacere a sistemului de acoperire”, a explicat fostul edil care s-a ocupat de această problem timp de 8 ani, fără să o rezolve însă.
Clădiri mutilate — cazul Kogălniceanu
Între timp, unele clădiri de patrimoniu sunt mutilate cu nepăsare. Este și cazul casei de pe Kogălniceanu 9, care a fost „transformată” ilegal, dintr-o clădire istorică, într-una modernă. Povestea și modul de lucru au fost expuse în mediul online, dar autoritățile nu au făcut nimic.
„Istoria rasă, la propriu, de pe fața orașului.
Kogălniceanu 9, aflată în mod absurd la limita zonei de protecție, a rămas fără drept de apărare față de niște proprietari care așa au înțeles să onoreze trecutul orașului, aruncându-l efectiv la gunoi.
Urmează clădirea de lângă, aflată în plin proces de «înveșmântare» cu polistiren.
Aparent autorizație există doar pentru corpul de lângă (unde «polistirenizarea» e abia la început). Corpul, mutilat deja, a fost inclus ilegal în proiect. Direcția Județeană pentru Cultură încearcă să claseze ambele corpuri în regim de urgență. Sperăm să nu fie un deznodământ de tipul intrare în legalitate și să reușească clasarea și refacerea fațadei originale, iar la cea în curs de distrugere să se întrerupă lucrările între timp”, au transmis membrii Asociației „Salvați Patrimoniul Timișoarei”.
Direcția Județeană pentru Cultură Timiș a intervenit și a clasat de urgență clădirea în categoria monumentelor istorice. Acum urmează un proces îndelungat și greoi de refacere a casei și aducerea ei la starea inițială. Proprietarii însă pot tărăgăna procedura în instanță și probabil va dura ani până când fațada va fi readusă la starea inițială. Problema este că autoritățile nu pot interveni pe domeniul privat decât după lungi procese în instanță, cum a fost și cazul Casei Mühle. Abia după nouă ani de la mutilarea ei a început procesul de refacere.
Foto: „Salvați Patrimoniul Timișoarei”
