S-a născut la 1 martie 1898, la Căvăran, în Caraș-Severin, pe atunci în imperiul austro-ungar, într-o localitate care din anul 1973 îi poartă numele: Constantin Daicoviciu.

Unii spun că a fost un renumit istoric și arheolog, profesor, rector…
A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1927, cadru didactic la catedra de antichități clasice și epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), din 1932 – conferențiar, iar din 1938 ca profesor, decan în 1940-1941 și iarăși, după eliberare, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă (din ianuarie 1947) și rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955.
Constantin Daicoviciu a fost și membru (în funcție până în 1973) al Consiliului de Stat, organul care a deținut funcțiile și atribuțiile unui șef de stat al Republicii Populare Romîne și al Republicii Socialiste România.

Se mai spune și că a fost apropiat de conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul bolșevic de neclintit al României până în 1965.

Erou al Muncii Socialiste, titlu primit în 1968, se spune că, înainte de a muri, la 75 de ani, pe 27 mai 1973, în fața colaboratorilor și colegilor universitari, Constantin Daicoviciu și-a enumerat falsificările istorice făcute de-a lungul vieții și carierei de renumit istoric şi arheolog, profesor, rector…