Reacționând la anunțarea câștigătoarei Premiului Nobel pentru Pace 2025 în persoana doamnei Maria Corina Machado din Venezuela, purtătorul de cuvânt al Casei albe a acuzat Comitetul Nobel că a plasat „politicul deasupra păcii”. Era de așteptat să vedem fețe încruntate. Era firesc ca o întreagă paradigmă bazată pe tranzacționism, negocieri, preeminența Global North, MAGA plus o consistentă doză de orgoliu să se sfărâme la o asemenea izbitură de aisberg. Este cu atât mai meritoriu faptul că lupta onestă, plină de suferințe și riscuri, are, la acest nivel, greutate și consistență reală. Comitetul Nobel a subliniat, în anunțul de anul acesta, că „întotdeauna a onorat femei și bărbați curajoși care s-au ridicat împotriva opresiunii, care au purtat speranța libertății în celulele închisorilor, pe străzi și în piețele publice și care au demonstrat, prin acțiunile lor, că rezistența pașnică poate schimba lumea”.

Regimul Maduro nu mai e un secret pentru nimeni. Susținut de Rusia, China și Iran, suporter deopotrivă ideologic și oportunist al acelorași puteri, are într-un virtual rechizitoriu trafic de narcotice, arme, teroare, poliție politică, dispreț pentru proprii cetățeni ca și pentru dreptul internațional, pentru justiție sau pentru presă. „Acești oameni au distrus totul. Azi, nimeni nu poate spune mărimea deficitului țării, ce resurse avem, cât se exportă sau cât se produce. Nimeni. Sunt 853 de prizonieri (politici, n.n.), mii de oameni în ascunzători, milioane în exil”, declara proaspăta laureată într-un interviu pentru El Pais. O țară închisă în durerile ei, în contrabandă și sărăcie, apare în știrile lumii doar ca finanțator al celor mai criminale grupări, ca sursă de instabilitate exportată planetar sau ca teatru de confruntări violente între societate și forțele de ordine.

Poza 1 Maria Machado

Anul trecut, în 28 iulie, au avut loc alegeri prezidențiale, oficial câștigate, pentru a treia oară, de Nicolas Maduro, cu 51%. Alegeri recunoscute doar de „amici”. Restul lumii legitimează varianta opoziției. În mijlocul ei, Sumate, o organizație specializată în monitorizarea alegerilor. Organizația a fost fondată în urmă cu două decenii tocmai de Maria Machado. Aceasta a căștigat anul trecut alegerile primare din cadrul opoziției și urma să intre în cursa finală pentru prima poziție în stat. Maduro a procedat ca la carte, interzicându-i candidatura. În cele din urmă, a candidat în numele opoziției Edmundo Gonzales Urrutia, un fost diplomat. Dar ONG-urile au adus la secțiile de votare mii de voluntari care au efectuat numărătoarea paralelă a voturilor, anunțând că Maduro a obținut doar 30% din opțiuni, în timp ce Gonzales ar fi câștigat detașat votul popular. Ca urmare, în lumea liberă acesta e considerat președinte-ales, fiind acum nevoit să trăiască în exil în Spania. Doamna Machado a refuzat să părăsească țara, dar trăiește într-un loc ascuns, temându-se pentru viața ei. De peste un an de zile nu și-a văzut familia și nu a mai comunicat cu nimeni decât on-line. Chiar și așa, ambii au continuat să organizeze proteste și să dezvolte rețeaua de voluntari, să mențină vie speranța că schimbarea este posibilă, să gândească etapele tranziției la democrație și să pregătească oameni pentru reformele ce se vor impune.

„Comitetul norvegian Nobel a decis să acorde Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2025 doamnei Maria Corina Machado. Îl primește pentru munca sa neobosită în promovarea drepturilor democratice pentru poporul din Venezuela și pentru lupta ei în realizarea unei tranziții juste și pașnice de la dictatură la democrație”, se arată în comunicatul oficial de presă. Deja s-a speculat mult pe tema așteptărilor lui Donald Trump. Dincolo de senzațional, calendarul Comitetului Nobel nu avea cum să includă „argumentele” președintelui american referitoare la conflictele pe care le-a oprit anul acesta sau la alte merite reale ori prezumate. Aflăm că nominalizările au ca termen-limită 31 ianuarie, ceea ce reduce la doar câteva zile al doilea mandat al lui Trump. Apoi deliberările au loc în perioada februarie-septembrie. Și ceea ce poate fi mai interesant pentru comentatorii de pe margine este faptul că tocmai Marco Rubio a fost în grupul de senatori care au nominalizat-o pe doamna Machado în august anul trecut. „Trump are suflet umanist și nu va mai fi nimeni ca el care să poată muta munții cu simpla forță a voinței sale”, deplângea Steve Cheung, purtătorul de cuvânt al Casei Albe „înfrângerea” șefului său. La rândul lui, Vladimir Putin a subliniat că „Trump depune multe eforturi pentru a rezolva cazuri complexe”, determinându-l pe Trump să-i mulțumească alături de un video în care Putin afirmă sentențios „acest premiu și-a pierdut credibilitatea”. Q.E.D.

Pe de altă parte, medalia și filosofia din spatele ei nu țin de politic, nici de gusturile liderilor. Însuși Alfred Nobel a decis ca Premiul pentru Pace să fie acordat de Norvegia, nu de Suedia, care, în vremea sa, coordona politica externă a uniunii politice cu Norvegia. În timp, premiul a fost obținut de Crucea Roșie și de Programe ONU, de Campania pentru Abolirea Armelor Nucleare sau de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice. Sigur că, fiind vorba despre pace, politicul pândește de după colț. Dar, conform site-ului Comitetului Nobel, acesta oferă Premiul pentru Pace celor ce promovează „controlul armelor și dezarmarea, negocierile de pace, democrația și drepturile omului și lucrează pentru a crea o lume mai bine organizată și mai pașnică”. Așadar, nu avem de-a face cu politic în sensul luptei pentru putere, pentru un mandat sau mai multe, ci pentru libertate și drepturile omului. Întrebat acum dacă au existat sau nu presiuni din partea Washington-ului pentru nominalizarea lui Donald Trump, șeful comitetului Nobel, Jørgen Watne Frydnes, a spus: „Noi ne bazăm deciziile doar pe munca și voința lui Alfred Nobel”. De aici, credibilitatea premiului. Iar faptul că pârghiile politicului, jocurile Marilor sau Închipuitelor Puteri, negocierile sau vanitățile nu au câștig de cauză nemulțumește liderii politici, sporește legitimitatea și importanța acestei distincții.

Poza 2 medalia

În numeroase cazuri, câștigătorul nu este deținătorul vreunei puteri politice, de multe ori vorbim despre deținuți politici (Ales Bialatski, 2022; Liu Xiaobo, 2010) sau despre oameni privați până și de libertatea de a participa la festivitate pentru a le fi înmânat trofeul (Andrei Saharov, 1975; Lech Walesa, 1983). Nici acum nu e sigur că Maria Machado va putea participa la ceremonia din decembrie. Dar scopul premiului e dincolo de persoana în sine a celui nominalizat. Avem aici un element definitoriu al acestui premiu: el nu doar încununează o serie de eforturi depuse timp de decenii, ci e gândit și ca un factor de încurajare, de consolidare a speranțelor, de punere pe agenda comunității internaționale a unei probleme care, altfel, riscă să se blocheze în labirintul constrângerilor puterii naționale. „Sperăm că întreaga opoziție va găsi noi energii să continue eforturile pentru o tranziție pașnică de la dictatură la democrație”, a declarat Jørgen Watne Frydnes pentru Reuters. Este o recunoaștere a luptei, o legitimare. La fel a declarat și doamna Machado îndată ce i-a fost anunțată vestea cea mare: „Vă mulțumesc foarte mult, dar sper că înțelegeți că e vorba despre o mișcare, este o realizare a întregii societăți. Eu sunt doar o persoană. Cu siguranță, nu îl merit”. Apoi, a declarat într-un interviu pentru El Pais: „Sunt copleșită. Sunt doar o persoană într-o mișcare cuprinzând milioane de oameni și simt că e cumva incorect ca totul să se concentreze pe o singură figură în timp ce avem atâția (n.n.) prizonieri politici, 9 milioane de exilați, mii de oameni uciși și mai bine de 20.000 de execuții extrajudiciare de când a venit Chavez la putere”. Iar apoi, a postat pe X: „Dedic acest premiu poporului suferind din Venezuela și președintelui Trump pentru sprijinul decisiv al cauzei noastre”. Și nu a fost doar o declarație de complezență.

În ultimele săptămâni, SUA a bombardat cel puțin patru ambarcațiuni venezuelene în Marea Caraibelor, suspecte a fi transportat droguri, și a ucis 21 de persoane. Washington-ul nu a prezentat dovezi, detaliu de care se agață Maduro în a-l acuza pe Trump de încălcarea legislației internaționale. Cum, în paralel cu aceste operațiuni, SUA au deplasat trupe și echipament militar în țări din jur precum Trinidad Tobago sau Grenada, se bănuiește o implicare destul de consistentă în proiectul de înlăturare a președintelui Maduro. În replică, New York Times raportează că oficiali venezueleni ar fi oferit administrației Trump o considerabilă parte din petrolul aspru sancționat, precum și din resursele de aur și minerale, dar că administrația ar fi declinat oferta. Maria Machado vine la acest subiect cu un punct de vedere foarte apropiat de cel al lui Trump, recent exprimat, cu privire la resursele Rusiei în războiul din Ucraina. Anume, spunea ea pentru El Pais: „Acesta e un regim care s-a finanțat din trafic de droguri, din contrabandă cu aur, comerț cu arme, trafic de persoane, piața neagră și petrol. Atunci când aceste fluxuri vor începe să se restrângă, structurile regimului se vor prăbuși”. Chiar cu câteva zile înaintea anunțării câștigătorului Premiului Nobel pentru Pace, Departamentul Trezoreriei SUA a desemnat Cartelul Soarelui, al cărui lider este tocmai președintele Nicolas Maduro, drept grup terorist global. Vedem, așadar, nu o confruntare copilărească pentru Premiul Nobel, ci o coordonare a Casei Albe cu opoziția venezueleană.

„Aceasta nu e o dictatură convențională — este o tiranie care s-a transformat într-un sistem narco-terorist… Am încercat tot ce a fost constituțional pentru a ne păstra libertățile și a restaura democrația după ce regimul ne-a distrus toate instituțiile și drepturile. Am protestat și am fost călcați în picioare; am fost atacați și asaltați; am participat la alegeri, am învins regimul, iar ei au furat alegerile. Am participat la multiple negocieri, iar regimul și-a încălcat cuvântul de fiecare dată. Astfel că suntem în punctul în care înțelegem că doar coordonarea forțelor interne cu cele externe împotriva acestei structuri criminale va permite Venezuelei să avanseze în tranziția democratică”, declara Maria Machado pentru El Pais.

În plan intern, proaspăta laureată Nobel este lidera partidului Vente Venezuela, pe care îl consideră a fi de centru-dreapta. E conștientă că Maduro încă deține frâiele puterii, dar că tot ce i-a rămas este teroarea: împotriva apropiaților, a societății, a deținuților. Argumente nu mai are, semn că regimul e vlăguit. De aceea, opoziția nici nu a avut naivitatea de a crede că intră în jocul electoral după regulile unui scrutin democratic. Știau că au în față un regim corupt, dar totodată știau că, fără a participa în alegeri, nu vor avea argumente pentru a continua lupta. „Am reușit să-l facem pe Maduro să vadă cine este: un violator al drepturilor omului care a comis crime împotriva umanității și care, conform Comisiei Inter-Americane pentru Drepturile Omului, se angajează în practici desemnate drept terorism de stat. Așa încep să se fisureze aceste organizații criminale și, în cele din urmă, colapsează”. Jurnalistei Anne Applebaum, Machado i-a declarat că ziua de 28 iulie 2024 a marcat „o schimbare antropologică” în societatea venezueleană, transformând atitudinea oamenilor față de idea de schimbare și creând noi conexiuni între oameni. „Nu a fost doar un eveniment. Este un proces care a unificat țara noastră. Indiferent cât va dura lupta, Venezuela s-a schimbat, pentru totdeauna, în bine”.

POZA 3 Machado Maria

În plan extern, Machado întreține o foarte bună relație cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, semnând o serie de acorduri de cooperare cu partidul Likud. Ceea ce din depărtare poate fi greu de explicat, găsim spus simplu în același interviu pentru El Pais. Întrebată dacă întrevede o invazie americană menită a-l înlătura pe Maduro, Machado a declarat: „Singurele invazii în Venezuela au fost cele ale guerrillas, cartelurilor, ale agenților cubanezi, ruși și iranieni, ale Hezbollah, Hamas și ale altor organizații similare”. Moment în care devine limpede solidaritatea sa cu Israelul, critica înverșunată a atacului Hamas din 7 octombrie și declarația că terorismul „trebuie înfrânt indiferent de costuri, indiferent de forma pe care o ia”.

Ceea ce poate părea o luptă fără șanse, a unei opoziții strânse de gât de o conducere fără scrupule, iată că devine un subiect impus pe agenda internațională de la înălțimea Comitetului Nobel pentru Pace. „Pentru a lupta cu tiranii de acest fel e nevoie de putere morală, spirituală și fizică”, conchide Maria Machado. Pentru că „democrația depinde de oameni care refuză să tacă, oameni care îndrăznesc să meargă înainte, în ciuda riscurilor mari și care ne amintesc că libertatea nu trebuie considerată ca dată pentru totdeauna; ea trebuie apărată întotdeauna cu cuvinte, cu curaj, cu hotărâre”, se arată în comunicatul Comitetului Nobel. Iar aceasta are loc întotdeauna dincolo de politic, deseori împotriva politicului.